Protecția juridică a pădurilor - fondul forestier național

Generalități.

Printre noile drepturi fundamentale ale omului se înscrie şi dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat din punct de vedere ecologic. Standardele protecţiei variază şi ele, mergând de la minimul necesar pentru a susţine viaţă până la puritatea absolută. Ea se exprina în cerinţă că orice creştem să respecte drepturile generaţiilor viitoare la un mediu sănătos de calitate, iar bunastrarea actuală să nu fie dobândită în detrimetul condiţiilor viitoare de viaţă ale generaţiile ce vor veni. O consecinţă juridică deosebit de importantă a unei asemenea realităţii şi în acelaşi timp , una din cauzele de implicare civilă a dreptului în protecţia şi dezvoltarea mediului o reprezintă recunoaşterea şi garantarea dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos şi echilibrat.1

Constituţia României revizuită prin Legea de revizuire din 20032 cuprinde o serie de dispoziţii directoare pentru protecţia mediului. A fost corectată omisiunea din Constituţia anterioară, introducând-se dreptul la un mediu sănătos, Constituţia aliniindu-se, în acest fel, la

constituţiile ţărilor europene. Prin Constituţie Statul este obligat „la asigurarea exploatării resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional”, „la crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii”, „la refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător”, precum şi „la menţinerea echilibrului ecologic”. Rolul Constituţiei, ca izvor de drept, în domeniul protecţiei mediului, poate fi pus în evidenţă prin examinarea prevederilor cuprinse în Capitolul „Drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor”. Între aceste drepturi şi libertăţi se află şi acele drepturi şi libertăţi care instituie obligaţii corelative privind protecţia mediului.

Legea propriu-zisă „reprezintă unul dintre izvoarele cele mai frecvente ale acestei

ramuri de drept”. O.U.G. nr. 195/2005, aprobată prin Legea nr. 265/2006, îndeplineşte funcţia de lege cadru de protecţie a mediului reglementând raporturile sociale privind protecţia şi conservarea 13 mediului, din perspectivă sectorială şi trans-sectorială, instituţională şi fuzională, aceasta din urmă vizând protecţia aşezămintelor umane, respectiv mediul urban şi rural. În conţinutul legii-cadru sunt stabilite:

- principiile dreptului mediului; elementele strategice ale dezvoltării durabile; modalităţile de implementare a principiilor şi elementelor strategice;

- definirea dreptului la un mediul sănătos şi stabilirea componentelor sale; procedura

autorizării activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului;

- regimul substanţelor şi deşeurilor periculoase, precum şi al altor deşeuri; regimul îngrăşămintelor chimice şi al pesticidelor; regimul privind asigurarea protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante şi securitatea surselor de radiaţii;

- protecţia resurselor naţionale şi conservarea biodiversităţii (ape şi ecosisteme acvatice, atmosferă, sferă, sol, subsol şi ecosisteme terestre, ariile protejate şi monumentele naturii, aşezările umane); instituţionalizarea naţională a dreptului mediului şi atribuţiile autorităţii centrale şi locale de mediu; formele de răspundere pentru încălcarea normelor dreptului mediului.

1. Mircea Dutu, Tratat de dreptul mediului, volulul I, Ed. Economica, pag 92-93

2. Legea de revizuire a Constituţiei României a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr.669 din 22

septembrie 2003. Art. 34 lit.d, e,f din Constituţia României

Legea-cadru a protecţiei mediului stabileşte sistemul unitar şi complet al tehnicilor

juridice specifice privind protecţia şi conservarea mediului: ecostandardele, sistemul

autorizaţional, studiul de impact, zonarea, sancţiunile specifice în dreptul mediului (refuzul

eliberării licenţelor de mediu, retragerea acordului şi/sau autorizaţiei de mediu, suspendarea

sau încetarea activităţii agenţilor economici poluanţi până la îndeplinirea prevederilor planului

de conformare), răspunderea penală, contravenţională şi civilă. Ca urmare a aderării ţării noastre la Uniunea Europeană sistemul legislativ naţional, conform angajamentelor luate de România se află sub impactul unui proces de compatibilizare cu directivele europene, inclusiv legislaţia în domeniul protecţiei mediului.3

Legile speciale de drept al mediului, care reglementează în detaliu raporturile sociale

cu protecţia sectorială şi trans-sectorială a mediului, cu privire la protecţia şi conservarea

mediului şi a ecofactorilor săi, pun în evidenţă conţinutul şi esenţa acestei ramuri de drept. În reglementările juridice menţionate sunt utilizate trei metode:

a) metoda reglementării sectoriale, pentru componentele biotice şi abiotice ale

mediului şi pentru ecosistemele naturale;

b) metoda reglementării trans-sectoriale, pentru protecţia mediului împotriva

substanţelor toxice şi periculoase, radiaţiilor ionizante şi deşeurilor periculoase;

c) metoda reglementării integrate, pentru protecţia aşezărilor umane.

Pe plan european, în numeroase ţări, au fost adoptate legi-cadru pentru protecţia

mediului care reglementează principiile, strategiile şi tehnicile de implementare ale normelor

de mediu, iar pe baza legii-cadru sunt elaborate legi speciale cu caracter sectorial. Această modalitate de abordare a reglementărilor de lege, începând cu legea-cadru şi continuând cu legile speciale, este specifică şi pentru legislaţia de mediu a ţării noastre.

Statutul mediului de patrimoniu comun al umanităţii ce trebuie conservat face ca protejarea să se constituie o problemă de interes general. Principiul conservării urmăreşte menţinerea unui nivel durabil al resurselor biologice, potrivit strategie de conservare a UICN, care presupune menţinerea proceselor ecologice esenţiale şi a sistemelor ce reprezintă suportul vieţii, prezentarea diversităţii genetice şi realizarea utilizării durabile a specilor şi ecosistemelor. Fondul de conservare şi regenerare a pădurilor potrivit art.33 din Noul Cod Silvic (Legea nr.46/2008) administrează Fondul Forestier propietătile publice ale statului şi proprietari de păduri, aceștia având obligatiea să infinteze fondul de conservare şi regenerare a pădurilor, fiind purtători de dobânzi, neimpozabile, deductibile fiscal şi având regimul rezervelor fiscale; sumele astfel obţinute se folosesc pentru împăduriri de terenuri, regenerări, precum şi alte măsuri de protecţie.4