Protecția solului și a subsolului

Solul este in general definit ca stratul superior al crustei terestre, compus din particule minerale, materie organica, apa, aer si organisme vii. Este interfata dintre pamant, aer si apa si gazduieste cea mai mare parte a biosferei.

Ca formatiune, solul se formeaza printr-un process foarte lent, el poate fi considerat ca resursa neregenerabila. Solul ne furnizeaza produse agricole, biomasa si materii prime. El serveste ca o platforma pentru activitatile umane si peisaj si ca o arhiva culturala si joaca un rol esential pentru habitat. Solul depoziteaza, filtreaza si transforma multe substante, incluzand apa, nutrientii si carbonul. De fapt, este cel mai mare depozit de carbon din lume (1,500 gigatone). Aceste functii trebuie sa fie protejate atat pentru importanta socio-economica cat si a mediului.

Solul este un sistem extreme de complex si variabil. Exista peste 320 de tipuri majore de sol care au fost identificate in Europa si care la randul lor au variatii mari de proprietati fizice, chimice si biologice. Structura solului joaca un rol major in determinarea capacitatii de indeplinire a functiilor. Orice deteriorare a structurii solului afecteaza mediul si ecosistemele.

O serie de procese de degradare reprezinta o amenintare pentru sol, cum ar fi: eroziunea, reducerea materiei organice, contaminarile difuze si locale, scoaterea din ciruitul agricol, compactare, declinul biodiversitatii, salinizarea, inundatiile si alunecarile de teren. O combinatie a acestora poate conduce la conditii climatice aride sau sub-aride specifice desertificarii.

Dat fiind importanta solului si nevoia de a preveni pe viitor degradarea lui, Al VI-lea Program de Actiune pentru Mediu cere dezvoltarea Strategiei tematice pentru protectia solului.

Ca un prim pas, Comisia a prezentat in 2002 o comunicare unde toate institutiile europene au fost de acord cu obiectivele strategiei.

2. EVALUAREA SITUATIEI

2.1. Solul statelor europene

Degradarea solului este o problema foate serioasa in europa. Aceasta este condusa sau accentuata de catre activitatea umana cum ar fi practici neadecvate in agricultura si silvicultura, activitati industriale, turism, urban si lucrari in constructii. Aceste activitati au un impact negativ, care impiedica solul de a-si exercita toata gama de functii si servicii in slujba oamenilor si a ecosistemului. Aceasta rezulta din pierderea solul fertil, carbon si biodiversitate, capacitate mica a retentiei de apa, descarcare de gaze si cicluri de nutrienti si degradarea redusa de contaminanti.

Degradarea solului are un impact direct asupra calitatii apei si aerului, biodiversitatii si schimbarii climatice. De asemenea, poate sa deterioreze sanatatea cetatenilor europeni si constituie o amenintare pentru alimente si securitatea alimentatiei.

De asemenea procesele de degradare ale solului variaza considerabil de la un stat membru la altul, cu diferite amenintari, avand diferite grade de severitate, degradarea solului este o problema pentru toata UE.

– 115 mil. Hectare sau 12% din suprafata totala a Europei este afectata de eroziunea aluvionara, iar 42 mil. ha sunt afectate de eroziunea eoliana.

– Aproximativ 45% din solurile europei au continut scazut in materie organica, in principal in partea sudica a europei , dar de asemenea in Franta, UK si Germania.

– Numarul de situri potential contaminate in UE-25 este estimat la aproximativ 3.5 mil1.

Baza de date Corine Land Cover1 arata schimbari semnificative in utilizarea terenului, in Europa, care are un impact asupra solului. Intre 1990 si 2000, cel putin 2.8% din terenul Europei a fost schimbata folosinta terenului, incluzand o crestere semnificativa in zonele urbane. Exista mari diferente intre SM si regiuni, procentul de terenuri scoase din cirduitul agricol in perioada de referinta variind intre 0,3% si 10%.

Este dificil de a extrapola actualele schimburi comerciale intr-un context viitor bazat pe o banca de date limitata. in ori ce caz, fortele umane conducatoare care cauzeaza amenintarile sint in crestere. Schimbarea climatica, in ceea ce priveste ridicarea temperaturilor si evenimentele climatice catastrofale, le agraveaza pe amandoua : emisiile de gaze din pamant, pericole legate la eroziuni, alunecari de teren, salinizari si deteriorarea materiilor organice. Toate aceste informatii sugereaza faptul ca in europa degradarea solului va continua, probabil la un ritm mai accelerat.

Evidenta mare arata ca majoritatea costurilor nu sunt date de catre utilizatorii terenulului, mai degraba ele sunt date de catre societate si de catre altii care sunt departe de aceasta problema (in afara terenului).

2.2. Baza politicii europene, nationale si internationale

Diferite politici ale comunitatii contribuie la protectia solului, in special politica de mediu mediu (aer si apa) si politica agricola comuna (agricultura ecologica). Agricultura poate avea efecte pozitive asupra calitatii solului. Ca de exemplu, practicile de administrate a terenurilor cum ar fi cultivarea terenului cu materie si cea integrata sau practicile agricole in zonele montane pot mentine si imbogati materia organica, respectiv sa previna alunecarile de teren. In orice caz, dispozitiile in favoarea protectiei solului sint raspindite in mai multe zone, si extinse aproape de a avea ca subiect protectia altor obiective de mediu ori sa promoveze alte obiective, nu constituie o politica coerenta pentru protectia solului. Aceasta inseamna ca, chiar daca este exploatat pana la capat, politicile existente sunt departe de a acoperi toate solurile si toate amenintarile identificate aduse lui. De aici, degradarea solului continua.

Din 2002, cand a fost adoptata comunicarea, s-a facut un efort pentru a asigura ca initiativele adoptate recent ale politicii de mediu pe deseuri, apa, aer, schimbari climatice, chimicale, inundatii, biodiversitate si obligatiile de mediu vor contrbui la imbunatatirea protectiei solului. In special, Directiva (2004/35/EC) privind responsabilitatea pentru prevenirea si remedierea daunelor aduse mediului creaza un cadru armonizat pentru responsabilitate ca sa fie aplicat de-a lungul UE cand contaminarea solului creaza riscuri semnificative sanatatii umane. Oricum, nu se aplica siturilor contaminate istoric sau cele contaminate actual, pana la intrarea in vigoare a prezentei directive. Statele membre au aceleasi obiective privind protectia solului. 9 state memebre au o legislatie specifica privind protectia solului. Dar, aceste legi adesea acopera numai o singura amenintare, cum ar fi contaminarea si care nu intotdeauna prevede un cadru coerent pentru protectia solului.