Protectionismul și liberschimbismul- debate teoretice și activitatea practică

Introducere

Protectionismul - reactie nationala impotriva liberalismului economic clasic. Teoriile protectioniste s-au dezvoltat pe parcursul a aproximativ un secol, intre deceniul al treilea al secolului al XIX-lea si deceniul al treilea al secolului al XX-lea. Ele au aparut aproape simultan in statele germane (mai tarziu, Germania) si in Statele Unite ale Americii - tari in care dezvoltarea economiei de piata era intarziata de nerealizarea unitatii statale, de insuficienta valorificare a resurselor disponibile, dar si de prezenta pe piata interna a marfurilor industriale, superioare calitativ, importate din Anglia. Mai tarziu, ideile protectioniste aveau sa gaseasca un teren favorabil si in Austria, Rusia, Romania, Italia si in alte tari, in care nivelul de dezvoltare economica si pozitia in economia mondiala erau resimtite ca fiind inferioare potentialului lor economic. Protectionismul a preluat si a dezvoltat unele idei mercantiliste, mai ales privind rolul statului in stimularea agentilor economici indigeni si descurajarea concurentei externe. Reactiile nationale si protectioniste s-au manifestat in decursul sec. al - XIX- lea, in tarile din Europa Centrala si de Est, precum si in coloniile britanice din America. Acestea au aparut datorita existentei concurentilor mai puternici din tarile industrializate, produsele nationale nerezistand presiunilor de pe piata mondiala. Suportul social al protectionismului l-a constituit un esalon mai putin dezvoltat al burgheziei. Ca reprezentanti ai protectionismului amintim pe ganditori cum au fost: Al. Hamilton, F. List, H. Ch. Carey, S.N. Patten. Intemeietorul curentului protectionist este economistul german Friederich List Format in atmosfera de renastere a spiritului national de la inceputul secolului al XIX-lea, tanarul List a sustinut unificarea politica si unitatea vamala a statelor germane. Mai tarziu, stabilit vremelnic in Statele Unite ale Americii, el s-a familiarizat cu practicile protectionismului vamal din aceasta tara si a elaborat o prima varianta a teoriei sale sub forma unor scrisori destinate publicului american, reunite in 1827 in lucrarea “Trasaturile unui nou sistem de economie politica” Inapoiat in Germania, List si-a continuat activitatea stiintifica si a publicat in 1841 opera sa fundamentala “Sistemul national al economiei politice” (1841), in care abordeaza in mod istoric si comparativ etapele dezvoltarii economice a diferitelor tari, politicile economice practicate si doctrinele pe care s-au intemeiat. List a criticat liberalismul economic clasic si politica economica a liberului schimb, considerand ca liberalismul este „individualist, cosmopolit si materialist”, metoda abstractizarii si metoda deductiva avand un caracter ingust care nu tine seama de particularitatile istorice concrete ale fiecarei natiuni. Generalitatile fortate dezavantajeaza natiunile mai putin dezvoltate, preponderent cu o economie agricola.Prin contrast cu economia politica liberala clasica, List pune bazele economiei politice a natiunii. Obiectul de studiu al acesteia il reprezinta viata economica a fiecarei natiuni, cu trasaturile, capacitatile si resursele sale. Natiunea, aprecia el, trebuie sa se afle in centrul analizei economice, intrucat ea este purtatorul totalitatii fortelor productive. Prin conceptul de forte productive ale natiunii, List avea in vedere un ansamblu foarte larg de elemente materiale si spirituale: fortele naturii, capacitatile de productie, resursele umane; institutiile de invatamant, stiinta si arta, legislatia si politica economica; administratia publicam credintele religioase si altele. Fortele productive exprimau puterea economica si prestigiul in lume al unei natiuni si, abia dupa aceea, gradul ei de bogatie. Forta de a crea bogatii, nota List, era mai importanta decat bogatia insasi. List propune inlocuirea politicii externe a liberului schimb cu „protectionismul educativ”, adica adoptarea unor taxe vamale la marfurile straine pentru apararea productiei industriale nationale fata de concurenta celor dintai. Produsele importate, puteau fi vandute la preturi mai scazute deoarece erau produse cu o productivitate mai mare a muncii. ''Protectionismul educativ'' era pentru List o parghie pentru faurirea unei industrii nationale proprii, o masura temporara care sa permita o schimbare a mentalitatii, o educare a natiunii in vederea participarii active la procesul de industrializare, urmand ca dupa aceea sa fie acceptata politica liberului schimb. Protectionismul vamal a fost politica externa oficiala adoptata de catre SUA a independentei fostelor colonii fata de Marea Britanie. Majoritatea economistilor acestei tari sunt protectionisti in exterior, cu scopul de a permite dezvoltarea industriei americane ca mijloc de consolidare a independentei lor politice. Protectionismul nord-american s-a dezvoltat sub influenta atat a ideilor unor mercantilisti tarzii, cum era Alexander Hamilton, cat si a teoriei protectioniste a lui Friedrich List. Hamilton recomanda inca din 1791 incurajarea industriei nordamericane prin impunerea unor taxe vamale la importurile de produse manufacturate din Anglia. List a participat, pe timpul sederii sale in SUA, la dezbaterile publice asupra avantajelor unei politici economice protectioniste si respectiv, liberschimbiste, dezbatere ce s-a bucurat de un larg ecou in cercurile stiintifice, si in general, in randurile opiniei publice. Principalii reprezentanti ai protectionismului nord-american sunt H.C.Carey-si-S.Patten. - Economistul Henry Charles Carey (1793-1879) a adus in discutie, in afara unor principii si idei foarte asemanatoare cu cele expuse de List (motiv pentru care cei doi au fost acuzati ca s-au inspirat unul de la celalalt), si teorii proprii, cum este teoria armoniilor economice internationale. El considera ca diviziunea internationala a muncii rezultata in urma aplicarii principiilor liberschimbiste ar duce la impartirea tarilor lumii in doua mari categorii: tari dezvoltate (sau industriale) si tari slab dezvoltate (sau agrare), ceea ce distrugea armonia internationala si antrena stari conflictuale permanente. In schimb, aplicarea unor politici economice protectioniste ar favoriza dezvoltarea productiva complexa a fiecarei tari, in care ramurile productiei materiale se completau armonios una pe cealalta. Armonia existenta intre ramurile fiecarei economii nationale reprezenta pentru Carey o premisa esentiala a armoniei din relatiile economice internationale, bazata pe schimburile comerciale echitabile si pe progresul continuu al fiecarei natiuni.