Pruncuciderea

Infracţiunea de pruncucidere, se referă la uciderea de către mamă a propriului copil, în anumite împrejurări, şi reprezintă, de fapt, o variant a omorului pe care legiuitorul a înţeles să o sancţioneze mai puţin sever, deci, s-ar putea spune că este o variant atenuantă a omorului.

Este interest de observant că, de-a lungul timpului, concepţia privind sancţionarea infanticidului a oşcilat, între o reprimare, fie mai severă, fie mai blândă, în comparaţie cu omorul simplu. Astfel, Codul Penal de la 1864 aşează pruncuciderea alături de variantele aggravate ale omorului, respectiv "omorul cu precugetare", "otrăvirea", "părintuciderea" şi prevedea pentru această faptă cea mai aspră pedeapsă – munca silnică pe viaţă. Este prevăzută şi o atenuare a răspunderii, dar nesemnificativă, în cazul copilului nelegitim când pedeapsa prevăzută era recluziunea pe viaţă. Codul de la 1936 a adus o optică diferită. Considerând pruncuciderea drept o variant atenuantă a omorului, pedeapsa cu temniţa grea de la 3 – 5 ani, pe mama care îşă ucidea copilul natural, mai înainte de a fi expirat termenul legal de declarare la oficul stării civile

Codul penal actual a păstrat aceeaşi optică relative tolerant faţă de pruncucidere, extizând sfera sa de aplicabilitate, prin faptul că nu se mai referă doar la copilul natural, adică cel născut în afra căsătoriei. În acelaşi timp însă, Codul penal actual a adăugat unele condiţii stricte, refritoare la starea mamei şi a copilului.

Norma încriminatoare

Art. 177. Pruncuciderea

Uciderea copilului nou născut, săvârşită imediat după naştere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere, se pedepseşte cu închisoarea de la doi la şapte ani.

Obiectul juridic

Prin incriminarea uciderii copilului nou născut este protejată viaţa acestuia, relaţiile sociale care impun respectarea vieţii încă de la debutul ei. Obiectul juridic special al infracţiunii de pruncucidere este reprezentat aşadar de viaţa copilului nou născut.

Obiectul material

Obiectul material în cazul infracţiunii de pruncucidere este reprezentat de corpul copilului nou născut, fiind valabile şi aici menţiunile făcute în cadrul examinării obiectului material al prezentei secţiuni.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ al infracţiunii de pruncucidere este circumstanţiat, fiind reprezentat de mama copilului nou născut. Nu contează dacă mama este căsătorită sau nu, dacă raporturile sexuale în urma cărora copilul a fost conceput au avut loc în cadrul căsătoriei, sau au avut un caracter extraconjugal, nu este relevant pentru existenţa infracţiunii dacă respectivele raporturi sexuale au fost consimţite de viitoarea mamă, sau aceasta a fost constrânsă, altfel spus dacă mama a rămas însărcinată în urma unui viol. Pruncuciderea este aşadar "o infracţiune cu autor unic propriu sau calificat" Circumstanţele în care se află subiectul activ, respectiv mamă a copilului, pe de o parte, şi aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere, pe de altă parte nu se răsfrâng asupra participanţilor. Nu poate exista deci participaţie la pruncucidere, în sensul propriu al termenului de participaţie. Persoanele care într-un fel sau altul participă la comiterea faptei (o determină sau o ajută pe mama copilului la comiterea faptei) vor răspunde pentru infracţiunea de omor calificat în varianta de la art. 175 lit. D) Dacă aceleaşi persoane au participat cu premeditare ori sunt ele însele rude apropiate cu copilul ucis, încadrarea juridică se va face şi prin raportare la art. 175 lit. A) C. Pen. şi (sau) la art. 175 lit. C) C. Pen., după caz

Subiectul pasiv este şi el circumstanţiat. Acesta nu poate fi decât copilul nou născut, adică acel copil care poartă pe corp "urmele naşterii recente" şi care prezintă unele particularităţi morfologice: lungime, greutate, forma craniului etc. Pornind de la criteriile stabilite în medicina legală, în doctrina legală s-a menţionat faptul că :trea de nou născut durează, în principiu până la tăierea cordonului ombilical, când existenţa acestui de nou născut putând continua şi după tăierea sau ruperea cordonului ombilical. Existenţa stării de nou născut reprezintă o problemă care nu poate fi stabilită în afara unei expertize medico-legale, dar care, în cele din urmă, trebuie decisă de magistrat. În cazul în care, de la naştere a trecut o perioadă mai lungă de timp,în mod evident nu mai poate fi vorba de un copil nou născut. Astfel, în practica judiciară penală s-a decis, pe bună dreptate, că: "Abandonarea, de către mamă, a unui copil de trei săptămâni, într-un vagon C.F.R., fapt în urma căruia acesta a decedat, constituie infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – 175 lit. C) C. Pen. şi nu infracţiunea de pruncucidere, întrucât copilul nu era nou născut, iar inculpata nu se află într-o puternică stare de tulburare pricinuită de naştere" Trebuie precizat, în acelaşi timp, că nu are relevanţă asupra existenţei infracţiunii, dacă nou născutul este sau nu sănătos