Psihologia privării de libertate și a recuperării sociale a infractorului

1. Specificul privării de libertate

Comunitatea umană împărtășește anumite atitudini în raport cu comportamentul deviant. Normele penale se referă la comportamentele, care provoacă un real pericol valorilor sociale. În cadrul pedepselor penale se înscrie și privarea de libertate, de această sancțiune preocupându-se domeniul distinct al psihologiei judiciare - psihologia penitenciară.

Psihologia penitenciară atrage în atenția sa, o serie de probleme importante:

- Cercetarea personalității persoanei private de libertate, tipologia psihologică în scopul înțelegerii mai depline a manifestărilor comportamentale în condițiile detenției;

- Determinarea factorilor psihologici și sociali care influențează conduitele în condițiile privării de libertate;

- Stabilirea unor programe individuale de resocializare a deținuților.

Pedeapsa privativă de libertate, este o măsură complexă, ce ridică o serie întreagă de probleme:

- Durata de timp - zile luni sau ani - executarea pedepsei trebuie observată, indrumată și supravegheată pe toată perioada detenției;

- Executarea pedepsei închisorii se face într-o instituție specială și complexă, respectiv penitenciarul, instituție ce are o anumită structură organizatorică, bază materială, particularități de pază și securitate, specificități legate de personal și activitatea acestuia în mediul carceral, dar și anumite caracteristici ale vieții cotidiene în penitenciar;

- Există și o individualizare a problematicii existențiale a persoanelor private de libertate.

Asupra persoanelor private de libertate iși pun amprenta factorii de stres, cum ar fi:

- Durata condamnării, seria de frământări psihice și psihosociale.

Efectele psihosociale ale privarii de libertate:

- caracteristicile si solicitarile diferite pe care le presupun cele trei perioade de executare a pedepsei privative de libertate, și anume - carantina, executarea prorpiu-zisă și perioada premergătoare liberării.

- tipurile de "situatii adaptative" la regimul de detentie:

- comportament agresiv;

- comportament defensiv;

- comportament de consimtire;

- comportament de integrare

- fenomenul de prizonizare.

Persoana privată de libertate nu este o ființă pasivă, ci în continuă interacțiune cu cei din jur, dezvoltănd relații de tipul - deținut-deținut, personal-deținut - relații ce pot fi de cooperare, dar și antagonice, conflicuale.

Specificul relatiilor interumane în penitenciar:

- climatul interuman în penitenciar;

- atitudinea personalului si a persoanelor private de libertate fata de normele si valorile oficiale specifice detentiei;

- raporturile existente între cadre;

- raporturile existente între persoanele private de libertate;

- raporturile existente între cadre si persoanele private de libertate.

2. Caracteristici ale personalității infractorului și modificările sale pe parcursul executării pedepsei cu închisoarea

Ca element al personalității, afectivitatea duce greul frustrărilor impuse de privarea de libertate.

Un alt element al personalității este motivația (justificările) infracțiunilor.

O altă componentă a personalității este voința. Actul de voință, implică satisfacerea anumitor nevoi, voință ce trebuie orientată spre acțiuni care îndepărtează persoana privată de libertate de mediul din penitenciar.