Raporturi Juridice Financiare

Raporturile Juridice Financiare

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Întrucât normele juridice au un caracter abstract ele se realizează în viaţă prin intermediul raporturilor juridice. Acestea din urmă se constituie pe baza normelor juridice, a căror executare este asigurată prin aplicarea legii de către autoritatea de stat.

Având în vedere importanţa acestor relaţii precum şi interesul deosebit al societăţii faţă de finanţele publice, raporturile de drept financiar ocupă un loc deosebit între raporturile juridice. În acest context, raporturile juridice financiare sunt formate din relaţiile sociale care iau naştere şi se sting în procesul constituirii, repartizării şi utilizării fondurilor băneşti ale statului şi care sunt reglementate de normele juridice financiare1.

Având drept criteriu modul în care statul intervine în economie potrivit interesului public şi scopului activităţii desfăşurate, raporturile de drept financiar pot fi raporturi juridice bugetare, raporturi juridice fiscale, raporturi juridice de creditare, raporturi juridice bancare, raporturi juridice de control financiar etc.

În ansamblul raporturilor juridice, raporturile din domeniul finanţelor publice se recunosc prin finalitatea financiar publică. Prin prisma acestei finalităţi se caracterizează şi elementele distinctive ale acestor raporturi: subiectele participante, conţinutul şi obiectul lor.

2. SUBIECTELE RAPORTURILOR DE DREPT FINACIAR

Raportul juridic de drept financiar reglementează relaţiile sociale care apar în procesul de constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti ale statului şi ale instituţiilor publice, pentru îndeplinirea sarcinilor şi funcţiilor sale şi pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii. Subiectele Raporturilor de Drept Financiar sunt:

2.1. STATUL : care este reprezentat printr-un organ de specialitate în activitatea financiară. Astfel, organele financiare de stat sunt investite de lege cu atribuţii de stat specifice elaborării şi executării bugetelor publice, activităţi de stabilire şi percepere a impozitelor şi taxelor, de administrare şi repartizare a fondurilor băneşti ale bugetelor publice precum şi de control al aplicării normelor juridice financiar .

Practic, această competenţă se exercită de către Guvern, Ministerul Finanţelor Publice Direcţia judeţeană a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Administraţia Financiară, Circumscripţia fiscale, Agentul fiscal şi organele sale teritoriale, precum şi de organele administrativ teritoriale specializate în acest domeniu.

Organele financiare de stat au o situaţie juridică specifică, în sensul că pot pretinde celuilalt subiect participant anumite prestaţii sau abţineri, scop în care îl pot controla, sancţiona şi executa silit. Aceasta nu înseamnă însă că organele financiare pot eluda îndatorirea de a garanta drepturile şi interesele legale ale celuilalt participant în cadrul acestor activităţi sau prerogative.

2.2. CONTRIBUABILUL (Persoana fizica si/sau juridica)

Cel de-al doilea subiect al acestor raporturi poate fi:

1. o persoană fizică (cetăţeni români, persoane fizice străine rezidente: diplomaţi, apatrizi, studenţi, sau persoane fizice străine nerezidente: turişti străini, sportivi etc)

2. o persoană juridică (societăţi comerciale române sau străine, regii autonome, instituţii publice, organe ale administraţiei de stat altele decât cele administrativ financiare şi de control financiar), denumite generic contribuabili .

Spre exemplu, toate persoanele care realizează venituri sau posedă capital au obligaţia legală de a plăti anumite impozite, taxe sau alte venituri publice, devenind în acest mod subiecţi ai raporturilor juridice financiare.

În cadrul raporturilor juridice financiare subiectele participante au o poziţie juridică diferită, chiar şi în ipoteza în care ambele subiecte participante sunt organe de stat. În ceea ce priveşte poziţia autoritară a primului subiect participant la raporturile juridice financiare, ca reprezentant al intereselor financiare de stat publice, aceasta este o expresie a regimului de drept public. În concluzie, subiecţii raporturilor juridice financiare nu sunt egali în drepturi şi obligaţii, aşa cum este cazul părţilor din raporturile juridice de drept civil.