Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat

Referat
8.5/10 (2 voturi)
Domeniu: Drept
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 26 în total
Cuvinte : 12917
Mărime: 44.51KB (arhivat)
Cost: 5 puncte

Cuprins

I. CONSIDERAŢII GENERALE

I.1. Raporturile de familie

I.2. Sediul materiei privind raporturile de familie cu element străin

I.3. Statutul persoanei fizice

II. CASATORIA

II.1.Conditii legale ale incheierii casatoriei

II.2.Condiţiile de fond ale căsătoriei

II.3. Condiţiile de formă ale căsătoriei

II.4. Efectele căsătoriei

II.4.1. Legea aplicabilă efectelor căsătoriei

II.4.2. Legea aplicabilă convenţiei matrimoniale.

II.4.3. Conflicte mobile de legi privind efectele patrimoniale ale căsătoriei

II.5. Nulitatea căsătoriei

II.6. Desfacerea căsătoriei prin divorţ

II.6.1. Legea aplicabilă divorţului

II.6.2. Legea aplicabilă separaţiei de corp

III. FILIATIA

III.1.Raporturile dintre parinti si copiii lor

III.2. Stabilirea filiaţiei

III.2.1. Filiaţia copilului din căsătorie

III.2.2. Filiaţia copilului din afara căsătoriei

III.3. Ordinea publică în dreptul internaţional privat

III.4. Ocrotirea părintească

IV. ADOPTIA

IV.1. Incheierea adopţiei

IV.2. Efectele adopţiei

Extras din document

I. CONSIDERAŢII GENERALE

I.1. Raporturile de familie

Aceste raporturi rezultă din căsătorie, din rudenia firească şi din adopţie (I. Filipescu, 1999). Legea asimilează, sub anumite aspecte, unele raporturi cu relaţiile de familie. Raporturile de familie prezintă aspecte nepatrimoniale, personale - care sunt precumpănitoare – precum şi aspecte patrimoniale.

I.2. Sediul materiei privind raporturile de familie cu element străin

In legislaţia noastră internă găsim dispoziţii privind conflictele de legi în materia raporturilor de familie în art.11-38 din Legea nr.105/1992, precum şi în art.4 şi 42 Legea nr.l19/1996, privitor la actele de stare civilă. Primul text se referă la starea, capacitatea şi relaţiile de familie. Noţiunea de "stare civilă" este de sinteză şi cuprinde fenomene eterogene, printre care situaţia familială a persoanei (starea de căsătorit, divorţat, rudenia, adopţia). Starea civilă a persoanei este determinată de anumite fapte şi acte juridice. Raporturile de familie fac parte din starea civilă a persoanei. Cel de-al doilea text se referă la înregistrarea actelor de stare civilă privind pe cetăţenii români care se găsesc în străinătate şi privind pe străinii care se găsesc în ţara noastră.

I.3. Statutul persoanei fizice

Legea nr.105/ 1992 privind raporturile de drept internaţional privat înţelege prin statutul persoanei fizice starea, capacitatea şi relaţiile de familie ale acesteia.

Statutul personal este supus legii naţionale a persoanei fizice (lex patriae), afară daca prin dispoziţii speciale nu se prevede altfel (art. 11).

Legea naţională este legea statului a cărei cetăţenie o are persoana respectivă (art. 12, alin. 1). Prin urmare, pentru cetăţeanul român legea naţională este cea română.

Determinarea, (calificarea) şi proba cetăţeniei se fac în conformitate cu legea statului a cărui cetăţenie se invocă (art. 12, alin.l). Astfel, de exemplu, dacă o persoană invocă cetăţenia franceză, în faţa instanţelor române, într-o problemă de capacitate de exerciţiu, întrebarea dacă este ori nu cetăţean francez se soluţionează, de instanţa română respectivă, potrivit legii franceze, în acelaşi fel, deci asemănător, se va determina şi cetăţenia invocată de o altă persoană. Determinarea cetăţeniei însemnează, deci, şi determinarea legii naţionale a persoanei fizice respective.

Proba cetăţeniei se face tot după legea statului a cărui cetăţenie se invocă. In cazul dublei cetăţenii, dintre "care se pretinde că una este cea română, legea naţională a cetăţeanului român în cauză este legea română (art. 12, alin.2). Rezulta că în cazul dublei cetăţenii, din care una este cea a forului, legea naţională se consideră cea a forului.

Dacă o persoană are dublă cetăţenie, dintre care nici una nu este cea română, adică în cazul nostru cea a forului, legea naţională se consideră că este legea statului unde persoana îşi are domiciliul, iar în lipsă, reşedinţa sa (art. 12, alin.3).

Dacă o persoană nu are nici o cetăţenie, adică este apatrid, se aplică, în loc de legea naţională, deoarece nu există, legea domiciliului (lex domicilii) sau, în lipsă, legea reşedinţei (art. 12, alin.4).

Rezultă că, în toate cazurile, determinarea legii naţionale, a domiciliului ori legea reşedinţei, deci calificarea, se face după legea forului, dar asemenea legi pot să fie altele decât legea forului, de exemplu, în caz de dublă cetăţenie legea naţională este a statului de cetăţenie unde persoana îşi are domiciliul, lege care nu este a forului.

Inceputul şi încetarea personalităţii sunt determinate de legea naţională a fiecărei persoane (art.13), lege determinată potrivit precizărilor făcute mai înainte pentru dubla cetăţenie şi apatridie.

Numele persoanei, desigur care constituie un efect al filiaţiei, este reglemen¬tat de legea naţională, cu aceleaşi precizări deja făcute (art. 14). Dar, ocrotirea împotriva actelor de încălcare a dreptului la nume, săvârşite în România, este asigurată potrivit legii române (art. 14, alin.2).

Art. 15 din Legea nr.105/1992 reglementează conflictul mobil de, legi în materia capacităţii, în sensul că schimbarea legii naţionale, cu precizările făcute, nu aduce atingere majoratului dobândit potrivit legii anterioare aplicabile, soluţie ce a fost propusă în literatura de specialitate . In situaţia inversă, când persoana a fost incapabilă după legea aplicabilă anterior, dar este capabilă după legea nouă, se va considera că este capabilă.

Condiţiile, efectele şi anularea unei hotărâri prin care se constată moartea prezumată, absenţa sau dispariţia, şi prezumţiile de supravieţuire sau de moarte sunt cârmuite de ultima lege naţională a persoanei dispărute, cu aceleaşi precizări făcute.

In sfârşit, capacitatea de exerciţiu restrânsă ori lipsa de capacitate de exer¬ciţiu, determinate de legea naţională, cu precizările arătate, nu pot fi opuse ca o cauză de nevalabilitate, de către persoana respectivă, celui care a socotit-o cu bună credinţă, ca fiind deplin capabilă în conformitate cu legea locului unde actul juridic a fost încheiat (art. 17). Aplicarea textului presupune următoarele condiţii: 1) persoana este lipsită de capacitatea de exerciţiu ori are capacitate de exerciţiu restrânsă după legea sa naţională, dar cu precizările făcute; 2) această persoană este considerată, de cealaltă parte, cu bună credinţă, ca fiind capabilă după legea locului unde s-a încheiat actul; 3) să nu fie vorba de acte juridice referitoare la familie, moştenire şi transmiterea imobilelor.

Preview document

Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 1
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 2
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 3
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 4
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 5
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 6
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 7
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 8
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 9
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 10
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 11
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 12
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 13
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 14
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 15
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 16
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 17
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 18
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 19
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 20
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 21
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 22
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 23
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 24
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 25
Raporturile De Familie În Dreptul Internațional Privat - Pagina 26

Conținut arhivă zip

  • Raporturile De Familie In Dreptul International Privat.doc

Alții au mai descărcat și

Teoria Conflictelor de Legi

CAPITOLUL I. CALIFICAREA ŞI CONFLICTUL DE CALIFICĂRI 1. NOŢIUNE ŞI DEFINIRE În cazul unui raport juridic cu element de extraneitate, pentru a...

Situația Legală a Copilului din Timpul și din Afara Căsătoriei

SITUAȚIA LEGALĂ A COPILULUI DIN CĂSĂTORIE ȘI DIN AFARA CĂSĂTORIEI PRELIMINARII Situația legală a copilului desemnează ansamblul normelor...

Izvoarele Dreptului Internațional Privat

CAPITOLUL I PREZENTARE GENERALĂ Teoria dreptului face de principiu distincţia între noţiunea de izvor de drept în sens material şi în sens...

Nulitatea Casatoriei in Noul Cod Civil

CAPITOLUL 1 Cazuri de nulitate. Secţiunea 1. Reglementare. Nerespectarea condiţiilor cerute de lege pentru valabila încheiere a căsătoriei, ca...

Norme Conflictuale

CAPITOLUL I 1.1.DEFINIŢIE Norma conflictuala este norma juridică specifică dreptului internaţional privat care soluţionează conflictul de...

Nulitatea Casatoriei

Capitolul 1 Consideratii generale privind nulitatea casatoriei Casatoria este - uniunea liber consimtita dintre "un barbat si o femeie, realizata...

Încetarea de Drept a Contractului Individual de Muncă

Încetarea contractului de muncă – instituţie fundamentală a dreptului de muncă Contractul este definit ca fiind acordul între două sau mai multe...

Casatoria in Dreptul International Privat

Raporturile de familie rezultă din căsătorie, din rudenia firească şi din adopţie. De asemenea, aceste raporturi prezintă aspecte personale...

Ai nevoie de altceva?