Răspunderea Civilă Delictuală

Raspunderea civila delictuala, forma a raspunderii civile din dreptul civil roman, se concretizeaza într-o obligatie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o fapta ilicita extracontractuala sau, dupa caz, prejudiciul pentru care este chemata prin lege sa raspunda. Privitor la raportul dintre cele doua forme ale raspunderii civile ( raspunderea civila contractuala si raspunderea civila delictuala) , mentionam ca raspunderea civila delictuala alcatuieste dreptul comun al raspunderii civile, pe cind raspunderea contractuala este o raspundere cu caracter special, derogator. Ori de cite ori nu avem de-a face cu o raspundere contactuala, vor fi aplicate regulile privitoare la raspunderea civila delictuala.

Sediul materiei raspunderii civile delictuale îl constituie dispozitiile art. 998 – 1003 Cod civil.

Potrivit art. 998 Cod civil, orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, iar art. 999 Cod civil precizeaza ca omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.

Raspunderea civila delictuala este o sanctiune specifica dreptului civil care se aplica pentru savârsirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, nu în considerarea persoanei care a savârsit fapta ilicita ci a patrimoniului acesteia.

Raspunderea civila delictuala este de mai multe feluri, respectiv:

- raspunderea pentru fapta proprie (art. 998 – 999 Cod civil);

- raspunderea pentru fapta altei persoane (art. 1000 al. 1, al.2, al. 3, al. 4, Cod civil, art. 1001-1002 Cod civil)

Din analiza textelor art. 998 si 999 Cod civil, rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ urmatoarele conditii:existenta unui prejudiciu; existenta unei fapte ilicite; existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.

Alaturi de aceste elemente, în literatura de specialitate s-a sustinut si necesitatea existentei capacitatii delictuale a celui care a cauzat prejudiciul.

Alti autori au argumentat în sensul ca aceasta conditie trebuie analizata numai ca un element al vinovatiei autorului faptei ilicite si nu ca o conditie distincta a raspunderii civile delictuale.

Într-o alta opinie s-a precizat ca existenta capacitatii delictuale a celui ce a savârsit fapta ilicita poate fi examinata separat, dupa cum poate fi considerata un element implicat în conditia vinovatiei.

1. PREJUDICIUL

Prejudiciul este cel mai important element al raspunderii civile delictuale, conditie necesara si esentiala a acesteia, deoarece atât timp cât o persoana nu a fost prejudiciata, ea nu are dreptul de a pretinde nici o reparatie, pentru ca nu poate face dovada unui interes

O conditie sine qua non, este prejudiciul definit ca fiind efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savârsite de o alta persoana, rezultat daunator, de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efect al încalcarii drepturilor subiective si intereselor legitime ale unei persoane.

Prejudiciul da dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare, daca sunt îndeplinite, cumulativ, doua conditii: prima conditie, prejudiciul sa fie cert, a doua conditie, prejudiciul sa nu fi fost reparat înca.

Repararea prejudiciului se poate realiza prin conventia partilor sau prin intentarea unei actiuni în justitie pentru plata despagubirilor.