Răspunderea civilă privind drepturile de autor

1.Scurt Istoric

În antichitate, dreptul de autor era ignorat de legislaţia timpului, interes manifestându-se

numai cu privire la drepturile privind manuscrisul operei. Această situaţie confuză se

menţine şi în Evul Mediu, epocă în care cărţile erau deosebit de scumpe. În această

perioadă începe să se pună problema dreptului exclusiv de transcriere a manuscriselor şi

ia amploare activitatea copiştilor.

Primele preocupări privind protejarea proprietăţii intelectuale apar în sec. XVIII,

cînd este consacrată ideea că opera ca atare rămîne un bun al autorului, chiar şi după

vînzarea unor exemplare. În perioada ce a urmat, s-a cristalizat ideea perpetuităţii

privilegiului obţinut de autor, care se poate transmite, în anumite condiţii, succesorilor.

După Convenția de la Berna din 1886, nu mai este necesară indicarea faptului că o operă este protejată de drepturile de autor atât timp cât „proprietatea intelectuală a unei opere literare, artistice sau științifice corespunde autorului pentru simplul fapt că el a creat-o” și „sunt considerate obiecte ale proprietății intelectuale toate creațiile originale literare, artistice și științifice exprimate prin orice mediu și pe orice suport, tangibile sau intangibile, cunoscute acum sau care se vor inventa în viitor”

Pentru a da eficienţă juridică drepturilor ce decurg din calitatea de subiect al

dreptului de autor, prin Legea nr. 8/1996 s-a prevăzut că încălcarea acestora poate atrage

răspunderea civilă, contravenţională sau penală. Dispoziţiile speciale cuprinse în lege se

completează cu dispoziţiile dreptului comun.

2.Răspunderea civilă privind drepturile de autor.

Conform art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, titularii drepturilor de autor recunoscute şi protejate de lege pot solicita instanţei de judecată recunoaşterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora şi pot pretinde repararea prejudiciului cauzat.Scopul urmărit de legiuitor este acela al sancţionării persoanei responsabile de încălcarea dreptului titularului, iar pentru realizarea acestuia, trebuie verificată (oricum, în prealabil) calitatea de titular şi dacă a intervenit o încălcare care să fie sancţionată. Constatarea drepturilor de autor şi a încălcării acestora constituie baza soluţionării fondului acţiunii în realizare, respectiv de acoperire a prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor de autor.

Astfel, în temeiul art.139, alin (1), teza 1, titularii drepturilor recunoscute și protejate de legea specială în această materie , pot solicita instanței de judecată sau altor organe competente să dispună, după caz:

-recunoașterea drepturilor lor;

-constatarea încălcării lor;

-acordarea de despăgubiri privind repararea prejudiciului cauzat.

Înțelegem prin cele menționate mai sus faptul că titularul drepturilor încălcate are posibilitatea de a promova două acțiuni în justiție și anume una în constatare și una în pretenții. Titularii acestor acțiuni fiind chiar titularii drepturilor de autor și a drepturilor conexe.

Aceleași acțiuni pot fi promovate, în numele și pentru titularii de drepturi de către organele de gestionare colectivă sau de către asociațiile de combatere a pirateriei ori de către persoanele autorizate să utilizeze aceste drepturi protejate conform mandatului acordat în acest sens. În această ipoteză din urmă sunt incidente dispozițiile privind exercitarea de către părți a drepturilor procesuale prin mandatar.

Deasemenea titularul dreptului de autor sau a drepturilor conexe poate fi reprezentat, în toate procedurile, negocierile și actele juridice pe toată durata sau în orice stadiu al procesului civil prin mandatar cu procură specială.

În ipoteza în care acțiunea în justiție este promovată chiar de titularul drepturilor nesocotite, în temeiul art.139 alin (1) teza finală, persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate pot să intervină în proces, solicitând repararea prejudiciului ce le-a fost provocat. Titularul acțiunii civile poate cere instantei de judecata aplicarea unor măsuri cum ar fi: 1) remiterea încasarilor realizate prin actul ilicit, în vederea repararii prejudiciului, sau remiterea bunurilor rezultate din fapta ilicita în scopul valorificarii acestora pâna la acoperirea integrală a daunelor produse;

2) distrugerea echipamentelor și a mijloacelor aflate în proprietatea faptuitorului, a căror destinație unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit;

3) scoaterea din circuitul comercial a copiilor efectuate ilegal prin confiscarea și distrugerea acestora;

4) publicarea în mijloacele de comunicare în masă a hotarârii instanței de judecată pe cheltuiala celui care a săvârsit fapta ilicita.Vorbim așadar fie de acțiuni în răspunderea civilă delictuală art.1349 N.C.C, fie de acțiuni în răspundere civilă contractuală potrivit art.1350 N.C.C

În mod clar prin încălcarea dreptului de autor se aduce un prejudiciu titularului dreptului