Răspunderea contravențională - noțiunea și particularitățile de bază ale răspunderii contravenționale

Răspunderea contravenţională este o formă de răspundere juridică, reglementată de normele dreptului contravenţional, ea se ocupă de date reale şi concrete ca: contravenţia, persoanele ce pot fi trase la răspundere, cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei, sancţiunile contravenţionale, organele competente de a aplica sancţiunea.

Cuvântul de “răspundere“ derivă din latinescul “respondere” în jurisprudență are sensul de a răspunde pentru faptele sale dar şi de a repara prejudiciile cauzate. Răspunderea ca fenomen social are un caracter complex iar raporturile juridice care iau naștere ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite cuprind pe de o parte dreptul persoanei vătămate și al societății de a obține repararea prejudiciului cauzat și restabilirea ordinii de drept iar pe de altă parte, obligația celui vinovat de a acoperi paguba și a se supune sancțiunilor legale atrase de conduita sa. După V. Guțuleac răspunderea juridica este o noțiune care are o bază reală şi ocupă un loc central în fiecare din ramurile sistemului de drept Justiția nu poate fi înfăptuită decât prin raporturile de constrângere. Răspunderea juridica apare în cazul acțiunii sau inacțiunii ce contravin prevederilor unei norme de drept iar ne executarea sau executarea ne corespunzătoare a normelor de drept inevitabil atrage după sine aplicarea măsurilor de constrângere corespunzătoare. Răspunderea juridică este susținută de următoarele principii generale care sunt caracteristice şi pentru celelalte forme de răspundere:

1. Principiul răspunderii pentru fapta săvârşită cu vinovăţie;

2. Principiul răspunderii personale;

3. Principiul justei sancțiuni;

4. Principiul celerității tragerii la răspundere.

După părerea lui Sergiu Furdui mai există şi o altă formă cum este răspunderea contravenţională Autorul, acestei idei este de părerea că răspunderea contravențională este un raport juridic de constrângere, adică forma răspunderii juridice identificată cu raportul juridic contravențional de constrângere, stabilit între stat şi contravenient, al cărui conţinut îl constituie dreptul statului de a aplica măsuri de asigurare şi sancţiuni vinovatului de comiterea contravenţiei şi obligaţia corelativă a acestuia de a suporta măsurile respective.

Această părere este susţinută şi de V. Guţuleac căci răspunderea contravențională este o varietate a răspunderii juridice. Răspunderea contravenţională provine şi de la fapta ilicită pentru care trebuie sancţionat autorul, fapta este denumită contravenţie care este un fenomen complex avînd aspecte materiale, sociale, umane, moral-politice şi juridice. Art.10 din Codul contravenţional al Republicii Moldova prevede că: „Constituie contravenţie fapta - acţiunea sau inacţiunea - ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decât infracţiunea, săvârşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este prevăzută de prezentul cod şi este pasibilă de sancţiune contravenţională” Contravenţia joacă un rol foarte important deoarece ea reprezintă obiectul, fapta antisocială generatore de răspundere.

Răspunderea contravenţională ca instituţie fundamentală a dreptului contravenţional permite statului (organelor reprezentative) să dispună de dreptul de a aplica măsuri de asigurare şi sancţiuni vinovatului de contravenţia săvârşită. Dar întreaga procedură de sancţionare trebuie să se conformeze unor condiţii şi sarcini care sunt stipulate în CCRM, art.440 care prevede constatarea faptei contravenţionale înseamnă activitatea, desfăşurată de agentul constatator, de colectare şi de administrare a probelor privind existenţa contravenţiei, de încheiere a procesului - verbal cu privire la contravenţie, de aplicare a sancţiunii contravenţionale sau de trimitere, după caz, a dosarului în instanţa de judecată sau în alt organ spre soluţionare.

Răspunderea contravenţională se bazează pe două tipuri de principii: generale şi speciale. Din cele generale fac parte:

1. Principiul legalităţii - acest articol prevede că nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvârşirea unei contravenţii nici supus sancţiunii contravenţionale decât în conformitate cu legea contravenţională şi interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea prin analogie a legii contravenţionale sunt interzise.