Răspunderea Disciplinară

Răspunderea disciplinară este singura formă de răspundere reglementată de codul muncii specifică pentru acestă ramură de drept. Celelte forme ale răspunderii de dreptul muncii (răspunderea patrimonială, răspunderea contravenţională şi cea penală) caracterizează alte ramuri ale dreptului (dreptul civil, dreptul adminsitrativ şi dreptul penal). Disciplina muncii reprezintă o obligaţie juridică, având caracter de sinteză, deoarece însumează şi rezumă, în esenta, totalitatea îndatoririlor de serviciu asumate de persoana respectivă prin încheierea contractului individual de muncă. Disciplina muncii este o condiţie obiectivă necesară şi indispensabilă desfăşurării activităţii, în fiecare unitate, în condiţii de eficienţă cât mai ridicată. Atât timp cât admitem faptul că salariaţii lucrează sub autoritatea angajatorilor, atunci este firesc ca salariaţii să respecte o anumită disciplină a muncii, aşa cum este ea reglementată prin normele legale în vigoare dar mai ales, în conformitate cu prevederile regulamentului de ordine interioară, impus de angajator.

Ansamblul normelor legale care definesc abaterile disciplinare, sancţiunile disciplinare şi reglementează condiţiile de fond şi procedurale pentru aplicarea lor constituie forma de răspundere juridică specifică dreptului muncii, răspunderea disciplinară. Ele sunt reprezentate de cuprinsul art. 263-268 din Codul muncii.

Răspunderea disciplinară se caracterizează prin următoarele trăsături:

1. este de natură contractuală, pentru că numai încheierea contractului individual de muncă are ca urmare incidenţa obligaţiei salariatului de a respecta toate regulilie care configurează disciplina muncii;

2. se transpune într-o constrângere, în principal, materială sau, în principal, de ordin moral;

3. are un caracter exclusiv personal, fiind de neconceput o răspundere disciplinară pentru fapta altuia sau o transmitere a acesteia asupra moştenitorilor salariatului;

4. exercită atât o funcţie sancţionatorie, cât şi una preventivă şi educativă.

În funcţie de obiectul social legamente ocrotit, este posibil cumulul răspunderii disciplinare cu alte forme ale răspunderii juridice (patrimonială, contravenţională,penală) dacă prin aceeaşi faptă au fost încălcate şi alte relaţii sociale.

Cumulul răspunderii disciplinare cu răspunderea penală implică o precizare fundamentală: penalul ţine în loc disciplinarul. Dacă salariatul este învinuit că a săvârşit o faptă penală de natură să creeze o incompatibilitate cu funcţia sa, desfăşurarea procedurii disciplinare nu începe sau se suspendă până la soluţionarea definitivă a procesului penal.