Răspunderea disciplinară a funcționarilor publici Europeni - Comparație cu răspunderea disciplinară a funcționarilor din România

În ţările Uniunii Europene se remarcă existenţa a două categorii de funcţii publice. O primă categorie este constituită din funcţionarii care lucrează la nivelul instituţiilor comunitare şi care pot fi desemnaţi cu titulatura de funcţionari europeni. A doua categorie este formată din corpul de funcţionari care îşi desfăşoară activitatea în administraţia proprie a fiecărui stat.

Fiecare stat membru reglementează Statutul funcționarilor publici în acord cu exigenţele sistemului legislativ autohton. Cu privire la funcţionarii europeni, reglementarea statutului acestora revine instituţiilor comunitare.

Statutului funcţionarilor publici europeni este reglementat de Statutul funcționarilor Comunităților europene, adoptat în 1968. Înainte de a ajunge la forma actuală, acesta a suferit numeroase modificări.

Comunităţile europene iniţial înfiinţate (Comunitatea economică europeană(CEE), Comunitatea europeană a cărbunelui şi oţelului(CECO) şi Comunitatea europeană a energiei atomice (CEEA/EURATOM) au avut fiecare corpul propriu de funcţionari, cu reglementări normative speciale. Până la intrarea în vigoare a Tratatului de fuziune (1967), cunoscut şi sub numele de Tratatul de la Bruxelles, au existat trei categorii de norme de drept ale funcţiei publice europene, reglementări distincte mai ales din punct de vedere al ierarhizării gradelor, nivelului de remuneraţie, regimului pensiilor etc.

Conform art. 24 din Tratatul de fuziune a executivelor comunitare a impus stabilirea unui regulament unic şi comun pentru personalul instituţiilor comunitare. Unificarea s-a realizat prin Regulamentul C.E.E., C.E.C.A. şi C.E.E.A. nr. 259 din 29 februarie 1968, modificat de mai multe ori. Cea mai recentă şi mai importantă modificare s-a realizat prin Regulamentul CE şi EURATOM nr. 723 din 22 martie 2004. Acest regulament, modificat şi reunit cu alte texte interne ale instituţiilor europene este cunoscut sub denumirea de STATUT, cu subtitlul „Regulamente şi reglementări aplicabile funcţionarilor şi altor agenţi ai Comunităţilor Europene”

În cazul funcționarilor publici din România, statutul acestora este reglementat de Legea 188 / 1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Regimul juridic al funcționarilor publici include și problema răspunderii acestora, a cărei menire trebuie să constea în reprimarea greșelilor comise de funcționarii publici. Prin intermediul răspunderii, se realizează atât scopul preventiv cât și cel sancționator, analizate în mod constant de doctrina juridică.

Prin tema aleasă se urmărește prezentarea răspunderii disciplinare a funcționarilor publici, conform legislației din România în paralel cu răspunderea disciplinară a funcționarilor publici europeni.

I.NOȚIUNEA DE ABATERE DISCIPLINARĂ;

Conform Statutului funcționarilor publici europeni abaterea disciplinară reprezintă încalcarea cu vinovație de catre funcționarii publici a indatoririlor corespunzatoare funcției publice pe care o detin si a normelor de conduita profesională si civica prevazute de lege.

În legislația din România, Legea 188 / 1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, abaterea disciplinară a funcționarilor publici este definită ca fiind încălcarea de către funcționarul public, cu vinovăție, a îndatoririlor de servicu.

Abaterea disciplinară poate consta in neindeplinirea (o inacțiune) sau îndeplinirea necorespunzatoare (o actiune) a obligațiilor în raporturile de drept administrativ.

Aceasta nu trebuie înțeleasă ca o noțiune care privește exclusiv funcționarii publici.

Conform Codului muncii - Legea 53 / 2003, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici

Legislatia noastra la fel ca legislația comunitară nu admite cumulul sanctiunilor disciplinare (in sensul ca pentru o abatere disciplinara, chiar daca au fost incalcate mai multe indatoriri de serviciu, se poate aplica numai o singura sanctiune disciplinara), insa, permite cumulul sanctiunilor de natura diferita disciplinară si penala spre exemplu.

II.PRINCIPIILE CARE STAU LA BAZA ANGAJĂRII RĂSPUNDERII DISCIPLINARE A FUNCȚIONARILOR EUROPENI și PRINCIPIILE CARE STAU LA BAZA ANGAJĂRII RĂSPUNDERII DISCIPLINARE A FUNCȚIONARILOR PUBLICI DIN ROMÂNIA;

Principiile care stau la baza angajării răspunderii disciplinare a funcționarilor europeni sunt următoarele :

1.Răspunderea disciplinară intervine ca urmare a comiterii unei abateri disciplinare, noțiune care include orice încălcare a îndatoririlor pe care funcționarul sau fostul funcționar este obligat să le respecte în virtutea statutului, comisă în mod voluntar sau prin neglijență;

2.Principiul universal de drept non bis in idem potrivit căruia aceeași faptă nu poate da loc decât la o singură sancțiune disciplinară;

3.Principiul neretroactivității sancțiunii disciplinare - o sancțiune administrativ disciplinară nu poate produce efecte decât din momentul în care a fost adusă la cunoștința funcționarului;

4.Principiul cercetării prealabile - sancțiunea disciplinară se poate aplica doar după ce s-a realizat o cercetare prealabilă a faptei de săvârșirea căreia este acuzat funcționarul;

5.Principiul proporționalității individualizării sancțiunii cu gravitatea faptei. Sancțiunea poate varia de la cea mai simplă, avertismentul, până la cea mai drastică, revocarea din funcție;

6.Principiul comunicării - orice decizie referitoare la o anumită persoană și luată în aplicarea acestui statut va fi comunicată imediat în scris funcționarului în cauză. Orice decizie represivă trebuie să fie motivată;