Răspunderea funcționarului public

Regimul raspunderii functionarilor publici

Literatura de specialitate analizeaza, de regula, numai fenomenul raspunderii juridice, iar in cursurile de drept administrativ, pe acest fond metodologic, se analizeaza formele de raspundere juridica a functiunilor (raspunderea penala, raspunderea contraventiala, raspunderea disciplinara, raspunderea materiala si raspunderea civila).

In sfera cercetarii fenomenului raspunderii sociale, implicit a celei juridice au fost realizate mari progrese in ultimile decenii, atat in ceea ce priveste analiza formelor raspunderii juridice, cat si in planul, mai larg, al relatiei dialectice dintre responsabilitatea sociala si raspunderea sociala. Din aceasta perspectiva, cercetarea raspunderii juridice, ca institutie complexa a dreptului, a formelor sale, ca institutii ale diferitelor ale diferitelor ramuri de drept, trebuie sa depaseasca traditionalele cadre ale tehnicitatii juridice, realizandu-se o deschidere mai mare spre filozofie, praxiologie, psihologie, sociologie etc.

Si in domeniul stiintei dreptui se contureaza distinctia dintre notiunile de raspundere si responsabilitate, distinctie ce isi are sorgintea in tezele filozofice contemporane contemporane cu privire la delimitarea fenomenului raspunderii sociale fata de cel al responsabilitattii sociale.

Aceasta distinctie se evidentiaza in ceea ce priveste dreptul administrativ sub mai multe aspecte. In primul rand, dreptul administrativ analizeaza responsabilitatea si, respectiv, raspunderea organelor administrative de stat, in al doilea rand, dreptul administrativ analizeaza aceste fenomene in legatura cu functionarii publici si in al treilea rand, dreptul administrativ se preocupa de cercetarea responsabilitatii cetatenilor fata de normele juridice, respectiv a raspunderii acestora in cazul incalcarii lor.

A vorbi despre responsabilitate in cazul functionarii publici inseamna, ca sa folosim terminogia stiintei administratiei, existenta unei atitudini pline de solicitudine fata de problemele cetatenilor, implicarea lor cu obiectivitatea si profesionalism in realizarea sarcinilor functiilor lor, functii intelese ca adevarate misiuni sociale. Pentru un functionar public caracterizat de un inalt spirit de responsabilitate nu exista o valoarea mai importanta decat indeplinirea, cu o convingere reiesita din intelegerea rationala e fenomenelor, a sarcinilor functiei sale.

In orice societate, fata de cei care incalca normele juridice, statul este nevoit sa foloseasca forta sa de constrangere, sa-I traga la raspundere.

Instituirea raspunderii, sub toate formele acesteia, fata de functionarii administrativi apare cu atat mai necesara daca se are in vedere importanta deosebita a activitatii organelor administratiei publice. Avand ca sarcina executarea legii, functionarii din aparatul administrativ trebuie ca, in primul rand, ei sa respecte legea, iar in caz de incalcare a acesteia, sa poarte intreaga raspundere pentru fapta lor.

Prin sanctionarea celor care nu respecta normele juridice se ajunge la intarirea legalitatii, nu numai implicandu-se educarea functionarilor in cauza, ca si a altor persoane, pentru ca asemenea abateri sa nu se mai savarseasca. In special acest din urma aspect prezinta o importanta cu mult mai mare, functia educativa a sanctiunii juridice exercitand o influenta sociala de cea mai mare insemnatate.

In materia raspunderii functionarului public au existat de-a lungul timpului mai multe teorii. Astfel, potrivit legislatiei socialiste, erau reglementate cinci tipuri de raspundere: disciplinara, contraventionala, penala, materiala si civila.

Anterior Revolutiei din 1989, unii autori foloseau sintagma “responsabilitatea functionarilor de stat”, atunci cand analizau raspunderea inaltilor functionari publici, sub patru forme: penala, disciplinara, administrativa si materiala.

In prezent, juristii considera ca raspunderea inaltilor functionari publici trebuie abordata din perspectiva exercitarii functiei si anume:

- raspunderea pentru fapte si acte comise in timpul exercitarii functiei;

- raspunderea pentru acte si fapte comise in legatura cu functia;

- raspunderea pentru fapte care nu tin de exercitarea functiei, dar care afecteaza autoritatea sau prestigiul inaltului functionar public.

Alti autori considera ca raspunderea functionarului difera dupa regimul juridic aplicabil acestuia, respectiv regimul legal si regimul contractual.

Toate formele de raspundere au ca element comun faptul ca presupun incalcarea cu vinovatie a indatoririlor de serviciu. Aceasta insemana ca raspunderea disciplinara, contraventionala si penala reprezinta forme ale raspunderii subiective bazate pe culpa functionarului. Asa ca, in lipsa vinovatiei nu poate fi antrenata nici raspunderea.