Răspunderea Internațională a Statelor

I. Noţiuni cu caracter general

Ĩn dreptul intern, a spune că o persoană este responsabilă ĩnseamnă că ea ĩşi asumă consecinţele unei fapte (răspundere civilă sau penală) sau a unui eşec (răspundere politică). Ĩn ordinea internaţională, Statul ĩşi angajează răspunderea atunci când săvârşeşte un fapt illicit.

Instituţia s-a consacrat ca unb adevărat principiu al dreptului internaţional public, potrivit căreia orice ĩncălcare a unei obligaţii internaţionale antrenează răspunderea autorului ĩncălcării şi obligaţia acestuia de a repara eventualul prejudiciu produs. Reprezintă o instituţie fundamentală ĩn ĩntreg sistemul de drept, iar dreptul internaţional nu face excepţie de la această regulă.

Ĩncălcarea unei norme internaţionale de către un stat are drept consecinţă stabilirea unui raport juridic ĩntre statul lezat şi statul vinovat. Răspunderea internaţională reprezintă o manifestare a personalităţii juridice a statelor, a suveranităţii lor, ce contribuie la garantarea legalităţii ordinii internaţionale.

La nivel internaţional poate fi angajată şi răspunderea persoanelor fizice ĩn cazul comiterii unor infracţiuni internaţionale. Ĩn acest caz, persoana fizică răspunde ĩn fată organelor jurisdicţionale internaţionale, fiind vorba de o răspundere penală individuală.

Adesea, autorul ĩncălcării unei obligaţii juridice trebuie să “răspundă” ĩn faţa subiectului căruia i-a fost cauzat prejudicial. Conţinutul răspunderii constă, ĩn principiu, datorită autorului său, ĩn obligaţia de a ĩnlătura consecinţele dăunătoare rezultate din fapta săvârşită de către el.

Atingerea adusă legalităţii şi crearea consecutivă a unei obligaţii reparatorii ĩn sarcina autorului acesteia sunt noţiuni ĩn interdependenţă, Obligaţia de a repara apare ca fiind sancţiunea ordinară a ĩncălcării dreptului.

Dreptul internaţional s-a referit, până ĩn prezent, strict la raportul simplu existent ĩntre comitarea unui act ilicit şi crearea consecutivă a obligaţiei de reparaţie a consecinţelor dăunătoare.

Ĩn hotărârea pronunţată ĩn cauza “Uzinei Chorzow”, CPIJ a rezumat acest raport astfel: ”reprezintă un principiu de drept internaţional, o concepţie generală de drept, ca orice ĩncălcare a unui angajament să presupună obligaţia de reparaţie”.

Răspunderea internaţională corespunde, mai ĩntâi, unui tip de răspundere civilă transpusă ĩn ordinea interstatală.

Ordinea juridică impune o serie de norme de comportament, de obligaţii ĩn sarcina subiectelor de drept, iar răspunderea este mecanismul prin intermediul căruia se constată slăbiciunea acestora din urmă şi se obţine restabilirea legalităţii.

Ĩn dreptul intern, ca şi ĩn dreptul internaţional, angajarea răspunderii unui subiect de drept nu este singura sancţiune aplicabilă ĩn cazul ĩncălcării legalitătii . Cu toate acestea, instituţia răspunderii rămâne cea mai răspândită şi mai eleborată formă de răspuns la ilegalitate.

Răspunderea internaţională este concepută, ĩn mod esenţial, să funcţioneze ca o instituţie juridică ĩmpotriva statelor. Chiar dacă ulterior recunoaşterea personalităţii lor juridice internaţionale, răspunderea organizaţiilor interguvernamentale se supune, ĩn principiu, aceloraşi reguli de origine cutumiară. Aplicarea lor practică, chiar dacă presupune şi greşeli, dezvăluie faptul că destinatarul lor le consideră obligatorii.

Spre deosebire de formele de răspundere din dreptul intern, răspunderea internaţională se sustrage, ĩn mare măsură, judecătorului .

Deşi consacrată prin unele dispoziţii convenţionale şi prin jurisprudenţă, instituţia răspunderii este ĩncă ĩn proces de codificare, un rol important avându-l, ĩn acest sens, lucrările ĩn desfăşurare, ĩn materie, ale Comisiei de Drept Internaţional (proiectul de articole privind răspunderea statelor).

Un proiect revizuit şi mai detaliat a fost adoptat de CDI ĩn 1996, având ĩn prezent 62 de articole, ĩmpărţite ĩn trei părţi: originea răspunderii internaţionale, conţinutul, formele şi gradele răspunderii şi soluţionarea diferendelor .

II. Evoluţia conceptelor privind răspunderea statului

Ĩntr-o primă perioadă a evoluţiei concepţiilor referitoare la răspunderea internaţională a statelor, pentru declanşarea acesteia erau luat ĩn considerara actele persoanelor fizice care cauzaseră prejudicii unui stat străin.