Răspunderea Juridică

Secţiunea 1. Noţiune

Răspunderea juridică interesează totalitatea ştiinţelor juridice şi a disciplinelor auxiliare,iar răspunderea se finalizează prin orice problemă juridică.

Susţinerea necesară unei teorii generale a răspunderii juridice, ca parte integrantă a teoriei generale a dreptului nu este lipsită de conştiinţele faptului că tratarea răspunderii juridice la nivel maximă abstractizarea implică mari dificultăţi şi primejdioase capcane.

Punctul de vedere potrivit căruia introducerea termenului de,,răspundere” care corespunde unui concept politic şi juridic ar fi demn de dispreţ,căci ar provoca o confuzie între drept si filozofie.

În jurisprudenţă acest termen a căpătat o altă semnificaţie, deosebită de cea din limbajul obişnuit, şi anume: evidenţiază consecinţele negative, survenite în cazul comiterii unor fapte ilegale de către o persoană fizică sau o persoană juridică.

Noţiunea de răspundere nu poate fi just inţeleasă şi definită,decât pornindu-se de la formele ei concrete:răspundere civilă,penală,disciplinară.

Conceptul responsabilităţii a fost plasat in mod absolut pe terenul moralei.Omul traieste în societate,comportamentul său este supus evaluării şi reacţiei din partea acestuia.Răspunderea intervine atunci când o anumită conduită nu se conformează modelului prescris de norma socială,iar acea conduită este apreciată in mod negative.

Răspunderea juridică reprezintă astfel după cum s-a mai arătat,noţiunea care desemnează reacţia de reprimare venită din partea societăţi,faţă de o acţiune umană care contravine unei norme,acţiune care este imputabilă ,in principal individual.

Paul Fauconnet descria noţiunea de răspundere juridică ca fiind:

,,O faptă este săvârşită.Societatea in care trăieşte făptaşul o socoteşte reprobabilă.

În ce mod se manifestă această judecata socială de val? Iar întrucât, ca efect al săvârşirii în societate a unei asemenea fapte,o altă persoana a fost vătămată în fiinţa ei fizica şi morală sau bunurile sale,cine va trebui să suporte consecinţele acestei vătămări? «

Răspunderea juridică nu este altceva decât obligaţia subiectului de a îndeplini îndatorire anterioară neîndeplinirii. Aceasta este asociată cu sancţiune,deşi ele pot fi şi au fost considerate două faţete ale aceluiaşi mecanism social,totuşi ele nu trebuie confundate,reprezentând noţiuni diferite.

Definirea răspunderii juridice – este acea formă a răspunderii sociale stabilită de stat în urma încălcării normelor de drept printr-un fapt ilicit şi care determină suportarea consecinţelor corespunzătoare de către cel vinovat, inclusiv prin utilizarea forţei de constrângere a statului în scopul restabilirii ordinii de drept astfel lezate.

Noţiunea de răspundere nu este specifică în exclusivitate dreptului, ea fiind folosită în toate domeniile vieţii sociale.

Răspunderea poate să fie de natură: politică, morală, juridică, religioasă, etc.; şi are un caracter corelativ, respectiv politic, moral, juridic, religios. Prin declanşarea răspunderii şi suportarea consecinţelor decurgând din ea se restabileşte ordinea de drept încălcată.

Legislaţia si jurisdicţia nu definesc noţiunea de răspundere juridică, legiuitorul fixând doar condiţiile în prezenţa cărora o persoană poate fi trasă la răspundere, respectiv principiile răspunderii, natura şi întinderea sancţiunilor susceptibile de aplicare şi limitele în care operează.

Situaţia este similară şi în practica judiciară, care nu dă o definiţie a răspunderii juridice sau a vreuneia din formele acesteia, însă practica şi-a adus o valoroasă contribuţie la explicarea şi lămurirea condiţiilor şi formelor răspunderii juridice. Sensul frecvent atribuit noţiunii de răspundere este acela de obligaţie de a suporta consecinţele nerespectării unor reguli de conduită, de către autorul faptei contrare normei şi care poartă totdeauna amprenta dezaprobării sociale a unei asemenea conduite. După unii autori, răspunderea civilă constituie obligaţia de reparare a prejudiciului, iar răspunderea penală este obligaţia de a suporta şi executa pedeapsa. Definind astfel răspunderea, respectiv identificând-o cu sancţiunea, se restrânge sfera răspunderii. O altă opinie apreciază că răspunderea juridică are loc doar în cazul încălcării unor norme juridice şi este urmată de aplicarea constrângerii de stat prin mijloace corespunzătoare gradului de pericol social al faptei savârsite. Se defineşte astfel răspunderea juridică ca fiind o situaţie juridica specifică constrângerii de stat atrasă de încălcarea sau nerespectarea normelor juridice în vigoare. Având în vedere necesitatea răspunderii juridice ca un raport juridic de constrângere care se naşte ca urmare a încălcării unor dispoziţii legale de către persoana fizică sau juridică se poate considera că răspunderea juridică este complexul de drepturi şi obligaţii conexe, care, potrivit legii, se nasc ca urmare a savârsirii unor fapte ilicite, constituind cadrul de realizare a constrângerii de stat prin aplicarea sancţiunilor juridice în scopul asigurării stabilităţii raporturilor sociale şi a îndrumării membrilor societăţii în spiritul respectării ordinii de drept.

Secţiunea 2. Formele răspunderii juridice:

Fiecare ramură de a dreptului cunoaşte o formă de răspundere specifică. De aceea există mai multe forme de răspundere juridică :

- răspunderea juridică cu caracter politic(răspunderea constituţională a parlamentului) ;

- răspunderea civilă este cea mai amplă formă a răspunderii juridice, întrucat raporturile juridice civile sunt omniprezente în fiecare moment al vieţii. Două sunt formele esenţiale de manifestare a răspunderii civile : răspunderea civilă contractuală şi răspunderea civilă delictuală ;

- răspunderea penală este cea mai gravă formă a răspunderii juridice, fiindcă ea afectează libertatea persoanei în general. Autorii de drept penal consideră răspunderea penală ca un raport de constrângere, născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii, între stat, pe de o parte, ca reprezentant al societăţii, şi infractor, pe de alta parte, raport complex, al cărui conţinut îl formează dreptul statului de a trage la răspundere pe infractor, de a aplica sancţiunea prevăzută de lege pentru fapta săvârşită, astfel de a-l constrânge să o execute, precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate în vederea restabilirii ordinii de drept şi reinstaurării autorităţii legii ;

- răspunderea contravenţională intervine în cadrul săvârşirii unei contravenţii. Contravenţia este definită ca acea faptă săvârşită cu vinovăţie prevazută de lege, care prezintă un pericol social mai redus decat infracţiunea;

- răspunderea disciplinară acea formă a răspunderii juridice care îşi găseşte aplicaţie în raportul de dreptul muncii, unde salariaţii, funcţionarii publici, cei care se află într-un raport de munca sau de funcţie în general, răspund pentru încălcarea normelor, a regulilor specifice locului de desfăşurare a activităţii. Legislaţia muncii consacră mai multe forme de sancţiune în cadrul răspunderii disciplinare, precum: mustrarea (dojenirea) făptuitorului, avertismentul, reducerea salariului cu anumite procente, retrogradare în funcţie sau în profesie, desfacerea contractului de munca, ori destituirea prin încetarea raporturilor se de serviciu. Disciplinele juridice de ramură se ocupă în mod special de stabilire condiţiile răspunderii în fiecare ramură.

Exemplu : răspunderea civilă se declanşează în temeiul condiţiei fixate prin codul civil poate fi contractuală sau delictuală. Răspunderea contractuală incumbă debitorul unei obligaţii contractuale de a repara prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea acestei obligaţii, întrucât această neexecutare îi este imputabilă.

Răspunderea penală este definită ca un raport juridic penal de constrângere, născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii, raportul ce se stabileşte între stat şi infractor al cărui conţinut îl formează dreptul statului de a trage la răspundere pe infractor de a-i aplica sancţiunea prevăzută de legea penală şi de a-l constrânge să o execute precum şi obligaţia infracţiunii de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate, în vederea restabilirii ordinii de drept.

Aceste forme de sancţiune în cazul săvârşirii infracţiunii pot fi : privarea de libertate, amenda penală, interzicerea unor drepturi, confiscări, etc. Încălcarea de către funcţionari publici a obligaţiilor de serviciu angajează răspunderea disciplinară. Asemenea fapte poartă denumirea de abateri şi se sancţionează cu : mustrarea, avertisment, reduceri de salariu, suspendarea din funcţie, transfer, destituire din funcţie, s.a.