Răspunderea juridică

1. Notiunea raspunderii juridice

Viata sociala se desfasoara in mod organizat in baza unor norme sau reguli sociale necesare bunului mers al activitatilor umane in cele mai diverse sectoare.Aceste norme stabilesc o anumita conduita pe care subiectele purtatoare al relatiilor sociale trebuie sa o promoveze in raporturile dintre ele.

Raspunderea juridica este forma cea mai grava a raspunderii sociale si se caracterizeaza prin:

- Are, intotdeauna, ca temei incalcarea sau nerespectarea unei norme de drept

- Este legata de activitatea exclusive a unor organe de stat care au competenta de a constata in mod oficial nerespectarea sau incalcarea normei de drept, de a aprecia gradul de vinovatie si de a stabilii si aplica sanctiunea prevazuta de norma juridica.

- Este o raspundere general obligatorie, izvorand din imperativitatea dreptului si capacitatea coercitiva a aparatului de stat de a intervenii si aplica, la nevoie, constrangerea juridica

- Consecintele raspunderii juridice sant destul de grave, putand antrena chiar sanctiuni private de libertate sau pedeapsa capitala (in unele state)

- Stabilirea concreta a raspunderii juridice nu este un act sau demers strict juridic, ci cu valoare multipla

Raspunderea juridica se defineste ca fiind acea forma a raspunderii sociale stabilita de stat in urma incalcarii normelor de stat printr-un fapt illicit si care determina suportarea consecintelor corespunzatoare de catre cel vinovat, inclusiv prin utilizarea fortei de constrangere a statului in scopul respectarii ordinii de drept astfel lezate.

Raspunderea juridica este analizata sub aspectul conditiilor ce se cer a fi intrunite de catre abaterea comisa si autorul ei, a formelor sau felurilor in care se intervine si a principiilor care stau la baza interventiei organelor de stat si a limitelor ei.

I. Conditiile raspunderii juridice

Conditiile prezinta cumulul de factori esentiali ce se cer a fi reunite atat sub aspectul faptei ilicite cat si a autorului ei in vederea creeri cadrului necesat obligarii celui vinovat la suportarea consecintelor conduitei sale.Ele constau in:

1. Fapta ilicita

Prin conduita unama se intelege un ansamblu de fapte ale individului aflate sub controlul vointei si ratiunii sale.Un fapt devine illicit numai atunci cand conduita incalca normele de drept, obiectul ilicitului juridic constituindu-l tocmai acesta incalcare.

Conduita ilicita poate consta intr-o actiune sau inactiune contrara prevederilor normelor juridice; acestea apartin unei persoane care are capacitatea de a raspunde de faptele sale.

Actiunea reprezinta atitudinea activa a autorului faptei ilicite sanctionata pentru ca s-a materializat intr-o conduita interzisa de normele prohibitive.Prin norme prohibitve se stabileste ceea ce este interzis, in timp ce prin normele onerative se indica conduita obligatorie, intelegandu-se ca prin orice actiune contrara acesteia sant inculcate dispozitiile normelor in vigoare.Prin normele permisive se accepta o anumita conduita, in limitele permise de lege.

Inactiunea consta dintr-o abtinere a persoanei da a face ceva, retinerea de la o actiune la care ar fi fost obligata, o neindeplinire a unor fapte stabilite prin lege.Omisiunea este in acest caz, un act constient si voluntar de a nu face ceea ce trebuie sa faca, in virtutea cerintelor stabilite in norma juridica.

2. Rezultatul faptei ilicite

Il reprezinta efectul sau consecinta care decurge din savarsirea ei sau din conduita avuta.In functie de felul si natura faptei efectele produse pot si materiale si nemateriale.

Rezultatul mai ales in cazul faptelor materiale are o importanta deosebita constituind elementul doveditor al producerii faptului illicit intrucat el este cunoscut primul, iar apoi, pornindu-se de la el, se ajunge la stabilirea savarsirii faptei

3. Raportul sau legatura cauzala dintre fapta ilicita si rezultatul daunator

In toate cazurile in care pentru existenta incalcarii ordinii de drept legea stabileste, pe langa savarsirea actiunii sau inactiunii si producerea consecintelor ilicite pentru declansarea raspunderii juridice, organului de aplicare a dreptului ii revine intotdeauna si sarcina determinarii existentei sau inexistentei raportului de cauzalitate adica a legaturii dintre faptul savarsit si rezultatul produs.

Cauzalitatea reprezinta un ansamblu de fenomene legate astfel intre ele, incat existenta unui fenomen este determinata sau conditionata de producerea unui alt fenomen.Fenomenul care determina existenta unui alt fenomen se numeste cauza, iar fenomenul astfel determinat sau produs se numeste efect.In raport cu efectul, cauza este primordiala, independenta si obiectiva, in timp ce efectul este dependent secundar si derivat intrucat izvorul sau rezida in cauza.Legatura intre cauza si efect se denumeste cauzalitate sau raport de cauzalitate

Raportul de cauzalitate are un caracter obiectiv pentru ca aceleasi cauze produc intotdeauna aceleasi efecte.Uneori cauzalitatea este simpla- cand intre cauza si efect relatia de determinare este directa, nemijlocita, fara alte determinari sau interpuneri.Cauzalitatea mai este si complexa atunci cand raportul se prezinta ca un lant cauzal in care in mod succesiv efectele devin cauze ale altor fenomene sau cand in producerea lor intervin multiple cauze determinate si conditii favorizatoare.

4. Subiectul raspunderii juridice

Subiectul raspunderii juridice este acea parte a raportului juridic aparuta prin incalcarea legii care poate fi obligata la suportarea consecintelor faptei ilicite pe care a savarsit-o.

Subiectul raspunderii juridice poate fi persoana fizica si juridica avand capacitatea juridica corespunzatoare

Persoana juridica poarta raspunderea faptei sale daca are responsabilitate juridica corespunzatoare.Capacitatea de a raspunde exprima aptitudinea de a da seama pentru fapta ilicita savarsita si de a suporta toate consecintele juridice decurgand din ea.

Persoana juridica raspunde pentru faptele persoanelor fizice care o compun in cazul acelor fapte savarsite de acestea din urma in exercitare atributiilor de serviciu sau legatura de serviciu.

5. Vinovatia

Vinovatia numita si culpa sau vina reprezinta atitudinea psihica a subiectului fata de fapta savarsita si de rezultatul acesteia.Ea este expresia unei atitudini psihice constient negative fata de valorile juridice ocrotite prin lege.Savarsirea faptei ilicite este, de regula, precedata de aparitia ideii devenita hotarare sau rezolutie si transformata in manifestare de vointa ce impulsioneaza si declanseaza energia necesara savarsirii faptei.Individul aflat in deplinatatea facultatilor mintale poate concepe si aprecia caracterul illicit al faptei sale cat si urmarile negative aferente ei.