Răspunderea juridică

1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

„Dreptul, - scria Hegel, - trece în existenta faptica mai întâi prin forma, prin faptul ca este pus ca lege...”.

Societatea ca ansamblu de relatii dintre oameni, nu poate fi conceputa fara existenta unor norme care sa le reglementeze, in functie de cerintele legilor obiective de dezvoltare sociala si de interesele grupurilor sociale.

Dreptul constituie un sistem de norme, care îmbraca o anumita haina juridica, ia o anumita forma, datorita careia sunt aduse la cunostinta întregii societati.

Dreptul poate fi definit în egala masura tehnica si arta (a binelui si a echitatii – “jus est ars boni et aequi”), principiu de directie, de coeziune sociala ce da societatii caracterul de definit si coerenta, ansamblul regulilor asigurate si garantate de catre stat si care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman în principalele relatii din societate, într-un climat specific manifestarii coexistentei libertatilor, apararii drepturilor esentiale ale omului si statornicirii spiritului de dreptate.

Unul din principiile fundamentale ale dreptului, pe langa principiul legalitatii si cel al libertatii si egalitatii, este cel al responsabilitatii. Responsabilitatea sociala are diferite forme de manifestare: responsabilitatea morala, religioasa, politica, culturala, juridica. Desi traditional conceptual responsabilitatii a fost plasat in mod absolut pe terenul moralei, cercetarile mai noi scot in evidenta necesitatea conturarii acestui concept si in planul dreptului. Printr-o gandire reductionista (constand, in principal, in reducerea dreptului la dreptul penal, prin intelegerea rolului sau doar intr-un cadru protective-represiv) s-a considerat mult timp ca dreptului nu i-ar fi caracteristica decat categoria de raspundere.

În stiinta si practica dreptului, un domeniu central îl reprezinta materia raspunderii juridice. Aceasta pentru ca raspunderea juridica este, în esenta, o garantie a realizarii dreptului, un factor de eficienta a acestuia. Conceputa a fi o componenta fundamentala a sistemului de drept, raspunderea juridica este, în manifestarile ei concrete, o suma de forme de raspunderi specializate, reglementate de institutii juridice distincte.

Atît formele de raspundere juridica, cît si institutiile care le reglementeaza sunt rezultatul unui îndelungat proces evolutiv. De-a lungul timpului în cadrul diferitelor ramuri de drept s-au adoptat norme juridice si s-au relevat principii si reguli specifice în materia raspunderii subiectelor de drept pentru actele si faptele lor. Cercetarea acestor reguli si practici, a particularitatilor de reglementare a condus în plan teoretic la fundamentarea unor forme de raspundere distincte, întemeiate pe conceptii coerente si unitare si caractrizate de trasaturi distincte.

In dictionarul enciclopedic român, termenul de "rãspundere" nu figureazã ca atare, fiind semnalat numai într-una din formele sale particulare "rãspunderea materialã a angajatilor", iar termenul de "responsabilitate" este definit ca o "consecintã a nerespectãrii unei obligatii care constã în îndatorirea de a repara prejudiciul cauzat si când este cazul de a suporta o sanctiune".Aceastã definitie, situeazã în mod eronat "responsabilitatea" ca fiind ulterioarã faptului, respectiv ca o consecintã a nerespectãrii unei obligatii. Noi credem cã aceastã definitie este mai aproape de conceptul de "rãspundere" decât de "responsabilitate".

In Institutiile lui Gaius se aratã cã o obligatie verbis se încheia solemn printr-o întrebare si un rãspuns precum: - "Fãgãduiesti tu solemn cã vei da?" (Dari spondes) -"Fãgãduiesc solemn!" (Spondeo); -"Vei da?" -"Voi da!"; -"Promiti?" -"Promit!"; -"Te legi?" -"Mã leg!"; -"Promiti cu bunã credintã?" -"Promit cu bunã credintã!"; -"Vei face?" - "Voi face!" .

In limba latinã, spondeo, respondeo, sponsum, sponsa, sponsio, înseamnã a promite, a se obliga fatã de zei. De fapt, termenul "responsabilitate" include douã cuvinte latine: verbul "spondeo", care înseamnã a promite solemn, a garanta, a rãspunde pentru cineva si substantivul "res", care înseamnã lucru, motiv, cauzã, realitate, afacere, chestiune, interes, avantaj etc.

Desprindem de aici concluzia cã notiunea de responsabilitate juridicã înseamnã legãtura stabilitã printr-o promisiune solemnã sau prin lege, sã facã sau sã nu facã ceva, ori sã suporte ceva într-o afacere, chestiune, lucrare, realitate etc., ca urmare a încãlcãrii unor obligatii anterioare.

Decenciere-Ferrandiere aratã cã "responsabilitatea poate fi definitã ca un ansamblu de obligatii care se nasc în sarcina unui subiect din cauza faptului, actiunii sau omisiunii celui cãruia îi este imputabil. Când aceste obligatii sunt sanctionate prin dreptul existent pozitiv, responsabilitatea este juridicã iar în celelalte cazuri responsabilitatea este numai moralã".