Răspunderea Juridică

1. Conceptul răspunderii juridice

Având în vedere obiectul de studiu al teoriei generale a dreptului, şi anume dreptul în ansamblul său, prin formularea conceptelor, categoriilor, principiilor şi noţiunilor de bază ale dreptului, este firesc ca aceasta stiinţă juridică, şi disciplină de studiu în acelaşi timp, să analizeze şi conceptul de răspundere juridică care este o instituţie fundamentală a dreptului.

Viaţa socială nu s-ar putea desfăşura în condiţii corespunzătoare fără existenţa unor reguli de conduită sau norme bine stabilite. Aceste norme sau reguli stabilesc conduita pe care trebuie să o adopte subiectele purtatoare ale relaţiilor sociale în relaţiile dintre ele. Nerespectarea regulilor prestabilite printr-o conduită neconformă cu ele, atrage după sine răspunderea socială, cel vinovat fiind obligat să suporte consecinţele faptelor sale. În funcţie de natura politică, morală, juridică, religioasă, etc. a normelor încălcate şi răspunderea antrenată va avea un caracter corelativ, respectiv un caracter politic, moral, juridic, religios, etc.

Din punct de vedere lingvistic răspunderea este conştientizarea de către personalitate a datoriei sale în faţa societăţii, a unei colectivităţi de oameni, întelegerea sensului şi însemnătăţii comportamentului său.

În sistemul dreptului acest termen a căpătat o altă semnificaţie, deosebită de cea din limbajul obişnuit. În dicţionarul de termeni juridici, răspunderea înseamnă „a obliga pe cineva sa dea socoteala de faptele sale, ca urmare a raspunderii (responsabilitătii) asumate. Ea intervine în cazul încălcării unor reguli de muncă, a dispozitiilor legale administrative, disciplinare, civile, penale etc., în acest context răspunderea putând fi penală, civilă delictuală, civilă contractuală s.a. Mai exact, când se vorbeşte de răspundere în sistemul dreptului, aceasta evidenţiază consecintele negative, survenite în cazul comiterii unor fapte ilegale de către o persoana fizică sau o persoană juridică. Raspunderea juridică include în sine doar acele consecinţe ale încălcării de drept, care se exprimă în apariţia unor noi obligaţiuni sau alte modalităţi a obligaţiunilor apărute din raportul de drept deja existent.

Urmărind caracterizarea instituţiei răspunderii juridice, se poate observa că niciun text de lege nu dă o definiţie vreuneia dintre formele răspunderii juridice. Legiuitorul stabileşte numai condiţiile în prezenţa cărora persoana fizică sau juridică poate fi trasă la răspundere: principiile răspunderii, limitele în care poate opera una sau alta din formele sale, natura şi întinderea sancţiunii juridice susceptibile de aplicare etc. Totuşi concluziile specialiştilor care au studiat acest concept conduc la ideaa că răspunderea juridică nu trebuie privită ca o simplă obligaţie de a suporta o sancţiune juridică, ci ca o modalitate de realizare a constrângerii de stat.

În concluzie, răspunderea juridică poate fi definită ca fiind acea formă a răspunderii sociale stabilită de stat în urma încălcării normelor de drept printr-un fapt ilicit şi care determină suportarea consecinţelor corespunzatoare de către cel vinovat, inclusiv prin utilizarea forţei coercitive a statului în scopul restabilirii ordinii de drept astfel lezate. Este foarte important să se realizeze distincţia între noţiunile de răspundere juridică şi sancţiune juridică. Prima constituie cadrul juridic de realizare pentru cea de-a doua. Răspunderea juridică este un raport juridic de constrângere iar sancţiunea juridică reprezintă obiectul acestui raport.

Elementele determinante ale răspunderii juridice sunt săvârşirea unor fapte ilicite, încălcarea unor norme juridice prin comiterea respectivei abateri şi intervenţia organelor de stat după o procedură strict determinată.

Analiza răspunderii juridice, pornind de la premisa existenţei şi manifestării unui raport juridic, conduce la identificarea trăsăturilor sale caracteristice:

- răspunderea juridică este o formă a răspunderii sociale;

- răspunderea juridică presupune existenţa unui raport juridic anterior, în a cărui derulare intervine la un moment dat o atitudine constând nerespectarea drepturilor şi obligaţiilor ce intră în conţinutul său – o faptă ilicită;

- răspunderea juridică este, la rândul său, un raport juridic, care implică atât drepturi, cât şi obligaţii corelative;

- răspunderea juridică este un raport juridic de constrângere;

- obiectul specific al raportului juridic de răspundere juridică îl constituie sancţiunea juridică, respectiv urmarea nefavorabilă care survine în condiţiile nerespectării normelor juridice.

2. Condiţiile răspunderii juridice

Aceste condiţii reprezintă cumulul de factori esenţiali ce se cer a fi reuniţi atât sub aspectul faptei ilicite cât şi a autorului ei în vederea creării cadrului necesar obligării vinovatului la suportarea consecinţelor conduitei sale. În acest contex reprezintă condiţii ale răspunderii juridice:

- conduita sau fapta ilicită,

- rezultatul sau efectul social-juridic produs de acesta,

- legătura cauzală dintre faptă şi rezultat,

- existenţa autorului

- vinovăţia autorului,

- existenţa unor împrejurări care să excludă caracterul ilicit al faptei sau să înlăture raspunderea juridică.

Ultima condiţie este negativă, iar celelalte cinci sunt pozitive, toate trebuind să existe în mod cumulativ. Pentru a evidenţia de ce este indispensabilă coexistenţa acestor condiţii pentru a putea vorbi de răspundere juridică, este necesar să se realizeze o descriere a fiecăreia dintre ele, şi anume:

a) Fapta sau conduita ilicită