Răspunderea juridică ca forma a răspunderii sociale

1.Noțiunea răspunderii juridice

Răspunderea ca și noțiune, are un conținut complex, tratat pe larg, din diferite perspective, în cadrul mai multor științe, în încercarea de a clarifica și a aprofunda câte ofațetă a acestui concept. Răspunderea juridică reprezintă, alături de răspunderea morală, spre exemplu,unul dintre tipurile de răspundere socială, poate cel mai important. Pentru uzul studenților din anul I, vom încerca să facilităm apropierea de instituția răspunderii juridice, urmândca, pentru aprofundare, cititorii sa fie îndrumați spre tratele fundamentale în domeniu11.

Răspunderea, ca si responsabilitatea, sunt noțiuni filozoficeal căror conținut s-acircumscris, de cele mai multe ori, cu ajutorul noțiunilor de liber arbitru, si liberate. Altfel spus, responsabilitatea unui individ sau tragerea lui la răspundere pentruanume fapta nu se poate concepe decât in condițiile in care acesta a acționat liber si indeplina cunoștința de cauza.

Dintr-o perspectiva istorica, s-a studiat sorgintea si evoluția răspunderii juridiceevidențiindu-se rolul răspunderii juridice si al sancțiunii administrate de stat in rupereacercului vicios al răzbunării, ca metoda primitiva de tragere la răspundere sociala. Momentul in care s-a statuat dreptul exclusiv al statului de a utiliza forța si de a executasancțiunea este considerat momentul nașterii răspunderii juridice.

O alta abordare a răspunderii o propune sociologia. Astfel, s-a dezvoltat noțiuneade răspundere socială ca răspundere a individului in fața societății din care face parte pentru prejudiciile aduse acestei societăți. Răspunderea și sancțiunea apar ca douăipostaze ale aceluiași fenomen. Răspunderea politica, răspunderea morala, răspunderea juridica sunt tipuri de răspunderea sociala. Dreptul societății si al statului de a impunerăspunderea juridica si de a aplica sancțiunea a fost justificat prin interesul societății de ase apăra împotriva acelora cere o vătăma.

Științele juridice de ramură, tratează, fiecare forma specifică de răspundere juridica, iar Teoria generală a dreptului, îintr-un efort de sinteză, își propune sădefinească și să circumscrie cât mai exact noțiunea de răspundere juridică în scopulclarificării acestei noțiuni pe cât de complexă, pe atât de necesară sistemului juridic șisocietății, ca ansamblu.

De cele mai multe ori, normele juridice sunt respectate sau aduse la îndeplinire de buna voie de către cetățeni, din convingerea ca ele exprimă valorile de just siechitabil ,sau de teama sancțiunii ce ar trebui suportată. Atunci când, în urma încălcării unei norme juridice, organele de stat intervin prin aplicarea unei sancțiuni, răspunderea juridică seconcretizează. Pentru a delimita cele două tipuri de relații ce pot interveni între subiectelede drept și stat, ca unic titular al dreptului de a aplica constrângerea publică, în ramura penală s-au propus noțiunile de raport juridic de conformare - pentru a defini situația înjcare persoanele fizice sau juridice își îndeplinesc de bunăvoie obligațiile - și raport juridic de conflict - pentru cazul în care este necesara intervenția coerciției etatice2.

Răspunderea juridica a fost definita ca o situație juridică3,ca un raport juridic sau ca o instituție juridică complexă, ca un sistem complex de norme4. Ea constă înreacția de reprimare venita din partea societății, fata de o acțiune umana care contravineunei norme, acțiune imputabila, in principal, individului. Doctrina româneasca aîmbrățișat, in mod predominant, opinia ca răspunderea juridica reprezintă un raport juridic de constrângere care are ca obiect sancțiunea juridica5, ca un complex dedrepturi si obligații conexe care se nasc - potrivit legii - ca urmare a săvârșirii uneifapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat, prinaplicarea sancțiunilor juridice în scopul asigurării stabilității raporturilor sociale și aîndrumării membrilor societății în spiritul respectării ordinii de drept6.

Fapta ilicita ce reprezintă fundamentul răspunderii juridice consta inneîndeplinirea unei obligații impuse de lege, adică in încălcarea cu discernământ a uneinorme juridice. Astfel, răspunderea juridica apare ca obligația subiectului de a îndepliniîndatorirea care înlocuiește o îndatorire anterioara neîndeplinita, deci, asemenea unei novații, cum arăta prof. Djuvara77. Încălcarea normelor legale, in sens larg, constituiesingurul temei al răspunderii juridice. Eficacitatea normelor juridice este, in mod determinant, legata de existenta sancțiunilor si a unui cadru pentru aplicarea lor. Fiind un sistem instituționalizat de norme juridice, dreptul, ordinea juridica înseamnă si unansamblu de mecanisme si instituții specializate, abilitate sa aplice sancțiunilecorespunzătoare in cazul unei conduite care înfrânge exigentele modelului decomportament prescris.