Răspunderea juridică în domeniul dreptului mediului

Introducere

Una dintre marile probleme ale omenirii este degradarea mediului înconjurător. Acesta este afectat atât de consecințele subdezvoltării, cât și de cele ale dezvoltării excesive.

În dreptul mediului, instituirea răspunderii juridice presupune definirea noțiunii de prejudiciu (sau daună sau pagubă) adus mediului.

Definiția acceptată în sens larg pentru dauna ecologică este: acea vătămare care aduce atingere ansamblului elementelor unui sistem și care datorită caracterului său indirect și difuz nu permite constituirea unui drept la reparație.

În accepțiunea modernă a dreptului mediului se recunoaște fiecărui individ un drept

subiectiv la mediu, care permite o protecție funcțională a componentelor acestuia. Ca urmare, orice poluare constă într-o violare a acestui drept și constituie o culpă. În acest sens este importantă noțiunea de daună ecologică în sens restrâns, respectiv prejudiciul cauzat mediului independent de leziunea directă a unui interes uman.

A doua categorie importantă o constituie pagubele suferite atât de mediu cât și de om.

Scopul instituirii răspunderii juridice în dreptul mediului este de instituționaliza un regim juridic, prin care provocatorul unei pagube asupra mediului sau “poluatorul” să fie sancționat și obligat să plătească pentru remedierea pagubei pe care a produs-o. Raspunderea poate fi

- contraventionala

- penala

- civila

I. RASPUNDEREA CONTRAVENTIONALA

Răspunderea contravențională în dreptul mediului reprezintă fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, de un pericol social mai redus decât infracțiunea și prin care se aduce o atingere anumitor elemente de mediu sau mediului în ansamblu. Art. 1 din OUG 2/2001 definește trăsăturile esențiale ale contravenției: - fapta să fie săvârșită cu vinovăție - să fie prevăzută de lege - și sancționată de lege. Contravențiile de mediu sunt prevăzute prin legea generală în materie - OUG 195/2005, dar și prin legi speciale - Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, Legea Apelor nr. 107/1996 cu modificările ulterioare, OUG nr. 152/2005 privind prevenirea și controlul integrat al poluării etc. Sancțiunile contravenționale reprezintă măsuri de constrângere și reeducare care se aplică contravenientului în scopul îndreptării și al prevenirii săvârșirii altor infracțiuni. Acestea îmbracă forma avertismentului, amenzii contravenționale sau prestarea unei activități în folosul comunității, dar pot fi complementare sub forma confiscării bunurilor destinate sau rezultate din contravenții, sau suspendarea/anularea autorizației de exercitare a unei activități.

1.2 Cauze care înlatură răspunderea contravențională

Potrivit OG nr.2/2001, nu constituie contracentie:

- fapta săvârșită în stare de legitimă apărare, din cauza unei întâmplări ce nu putea fi prevăzută sau înlăturată, aceea săvârșită din constrângere, eroare de fapt sau în stare de necesitate

- fapta săvârșită de o persoană care din cauza stării mentale sau vreunei infirmități nu poate răspunde de fapta imputată ori de starea de minoritate

- prescripția aplicării sancțiunii contravenționale

- prescripția executării sancțiunii contravenționale.

Indiferent de natura conferită, procedura contravențională presupune ca etape:

a) constatarea contravenției

b) aplicarea sancțiunii (amenzii)

c) căile de atac împotriva actelor de sancționare a contravențiilor

Constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii se face potrivit OUG nr.195/2005, de regulă, de către personalul împuternicit al Ministerului de Resort (Ministerul Mediului sau, în prezent, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului), al Ministerelor cu atribuții apropiate (Ministerul Sănătății), de persoanele împuternicite de primari și prefecți, precum și de către personalul Poliției sanitar-veterinare.

Impotriva procesului verbal de constatare și soluționare a contravenției, se poate face plângere în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia.

Termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii.

Executarea sancțiunilor contravenționale diferă în funcție de natura acestora. Amenda contravențională se poate executa de contravenient:

1. voluntar

2. pe calea executării silite.

Cel sancționat achită suma de bani stabilită cu titlu de amendă contravențională după primirea înștiințării de plată și a procesului verbal.