Răspunderea Magistraților

Aspecte generale

Magistrații pot răspunde civil, disciplinar și penal, în concordanță cu legea privind statutul magistraților. În acord cu prof. Traian Briciu, răspunderea penală a magistraților nu se deosebește cu nimic de regimul de drept comun al acestui gen de răspundere. Totuși, se pare ca există unele aspect particulare în ce privește declanșarea procedurii de urmărire penală și competența de judecată, menite să protejeze pe magistrați contra eventualelor abuzuri, presiuni sau încercări de afectare a demnității lor.

Răspunderea civila si disciplinară a magistraților prezintă particularități de natură să se constituie în sisteme de răspundere derogatorii de la dreptul comun.

Răspunderea civilă

Răspunderea civila a magistraților pentru actele săvârșite în cadrul atribuțiilor de serviciu nu a fost și nu este supusa regulilor de drept comun. În conformitate cu Legea de organizare judecătorească din 1924 se permitea exercitiul unei actiuni împotriva magistraților numai după ce comisiile disciplinare verificaseră în prealabil culpa magistratului. Această acțiune nu se putea exercita decât în următoarele cazuri: dacă se pretindea că în timpul cercetării sau a judecății, judecatorul a acționat cu viclenie sau a fost mituit; în cazurile în care legea îl declară răspunzător; în caz de tăgadă de dreptate . Acțiunea nu avea efect asupra valabilității actelor efectuate de magistrat, dar constatările făcute în timpul acesteia puteau fi considerate premise pentru desființarea respectivelor acte judiciare.

Constituția din 1991 a consacrat principiul răspunderii civile a statului pentru prejudiciile create prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale. Astfel, responsabilitatea erorilor judiciare revine statului, care este responsabil față de cetățeni pentru buna funcționare a serviciului public. Având în vedere că justiția este monopolul absolut al statului, atunci și efectele nefaste ale acestuia trebuie asumate de stat. Constituția din 1991 nu recunoștea dreptul la despăgubire din partea statului decât în ce priveste erorile judiciare în materie penală. Revizuirea Constituției în anul 2003 a dus la o extindere a răspunderii civile a statului, fiind posibilă răspunderea pentru orice erori judiciare, indiferent de materia în care s-a judecat cauza. Totuși, normele constituționale prevăd că această răspundere nu înlătură răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau neglijență gravă. Cu alte cuvinte, magistrații sunt trași la răspundere pentru greșelile efectuate în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.

În temeiul dispozițiilor constituționale statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. Sistemul adoptat de legiuitorul roman nu acceptă o acțiune direct a justițiabilului contra magistratului ce s-ar face vinovat de eroarea judiciară. Acestă situație ar conduce la expunerea excesiva și, implicit, la timorarea magistratului, cu efecte negative asupra capacitășii sale de decizie. Argumentele prezentate au impus reglementarea unei acțiuni civile numai împotriva statului, care ulterior se va îndrepta împotriva magistratului conform prevederilor legale.