Răspunderea magistraților

Investirea în funcția de judecător și procuror presupune pe lângă dobândirea calității de magistrat și o anume conduită a celui învestit, care să justifice “ încrederea” acordată de societate în dreapta lui judecată.

Calitatea de magistrat nu este un dat al naturii, un drept pe care îl dobândește odată cu dreptul la viață ori un drept conferit de rangul pe care îl ocupi într-o societate, ea reprezintă un

cumul de principii sociale și morale pe care societatea îl conferă celui învestit, care trebuie respectate și îmbunătățite, astfel încât factorul timp să nu altereze însemnătatea lor.

Pentru a legitima încrederea dată de societate acțiunilor sale de realizare a justului echilibru în aplicarea și interpretarea normelor juridice, magistratul trebuie să respecte principiile sociale, morale și juridice iar în exercitarea atribuțiilor trebuie să dea dovadă de bună credință.

Așadar, în sistemul nostru judiciar, inspirat în mare parte din cel francez, stabilirea răspunderii magistratului presupune mai întâi identificarea activităților îndeplinite de magistrate (judecător sau procuror) pentru înfăptuirea actului de justiție și criteriile în raport de care se stabilește răspunderea sa.

Potrivit legii privind statutul magistraților, aceștia răspund civil, disciplinar, și penal.

Magistratul, prin întreaga sa conduită, trebuie să rămână responsabil în ochii justițiabililor și să fie conștient că este supus continuu examenului critic al publicului. Responsabilitatea nu este doar a sistemului ci și a fiecăruia dintre cei ce alcătuiesc sistemul.

O lege a răspunderii magistraților poate avea rolul de responsabilizare a fiecărui magistratși implicit de creștere a încrederii cetățenilor în membrii acestui corp profesional. Dar o astfel delege trebuie însoțită de o creștere a responsabilității fiecărui magistrat, de o regândire asistemului inspecției judiciare, de o unificare a practicii și de o trasparență a activității de justițieastfel ca orice persoană să aibă acces la motivarea unei hotărâri judecătorești.

Răspunderea civilă

Constituția României, în art. 52 alin.(3), prevede că statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență.

Constituția și Legea nr. 303/2004 stabilesc condițiile generale ale răspunderii patrimoniale a statului și a magistraților pentru erorile judiciare. Astfel, vorbim de două instituții diferite: răspunderea patrimonială a statului pentru erori judiciare și răspunderea patrimonială a magistraților. Magistrații, conform textului constituțional, nu răspund decât în cazul în care se dovedește că au acționat cu rea-credință sau gravă neglijență. În toate celelalte cazuri, în care statul a fost responsabil patrimonial pentru erorile judiciare săvârșite de magistrați, aceștia nu răspund.

Magistrații răspund civil numai dacă printr -o hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat reaua-credință sau grava neglijență a acestora în procese în care statul a fost obligat să despăgubească persoana lezată.