Răspunderea materială a statelor în dreptul internațional

Ca in orice sistem de drept, subiectele dreptului international, in primul rand statele, trebuie sa raspunda pentru incalcari ale normelor de drept sau activitati care, desi nu contravin acestor norme, pot cauza prejudicii altora

Potrivit literaturii de specialitate, raspunderea international a statelor are trei consecinte principale: rasp. Morala, politica si materiala. Rasp morala oblige statul vinov sa-si ceara scuze de la statul lezat pt prejud cauzat, rasp politica impunea statullui vinov sa suporte dif sanctiuni aplicate de catre statul victima.

Raspunderea materiala, pe care o vom trata detaliat, obliga statul vinov de a repara daunele materiala provocate de el altui stat. Repararea daunelor morale imbraca un dublu aspect: plata despagubirilor pentru daunele provocate si restanilirea drepturilor incalcate.

In prezent, raportul juridic privind raspunderea internationala a statelor nu se mai limiteaza doar la cel dintre statul victima si cel vinov. Dr. intl actual cunoaste si categoria obligatiilor internat “erga omnes”. Violarea acestor obligatii angajeaza raspunderea internat a statului vinovat nu numai fata de statul lezat, in mod direct, prin fapta sa, ci si fata de toate celelalte state din comunitatea international. Ca atare toate statele comunitati internat au datoria de a aplica sanctiuni impotriva statului vinovat de incalcarea unei obligatii

Raspunderea materiala intervine atunci cand, prin fapta ilicita de violare a unei obligatii internationale, s-a produs un prejudiciu material. Aceasta forma de raspundere poate exista independent sau poate intregi raspunderea politica

Statul vinovat este obligat sa repare daunele materiale provocate de el sub dublu aspect: plata despagubirilor pentru daunele provocate (reparation) si restabilrea drepturilor incalcate (restitutio).

Spre deosebire de raspunderea morala, reparatia daunelor materiale are un character compesatoriu si nu unul punitiv. Principiul aplicabil este “restitutio in intergrum”, cu precizarea ca practica internationala consacra regula potrivit careia statul vinovat va repara numai daunele directe, nu si pe cele indirecte

Daca restabilirea situatiei anterioare faptei ilicte nu este posibila, raspunderea materiala va consta in plata unor compensatii pentru prejudiciile provocate.

Potrivit regulii din practica internationala, pana la cel de-al doilea razboi mondial, statul invingator impunea invinsullui plata unor depagubiri denumite contributii. Ele erau, in general, destinate acoperirii cheltuielilor de purtare a razboiului. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, problema reparatiilor a fost conceputa pe baze noi, pe raspunderea pentru agresiune si pe acoperirea prejudiciilor cauzate de statele agresoare

Confirmand principiul repararii daunelor provocate, Curtea Permanenta de Justitie intl, in hotararea sa din 1928 (in Afacerea Chorzow) preciza : “Principiul essential este ca reparatia trb, pe cat posibil, sa stearga toate consecintele actului ilicit si sa restabileasca situatia care ar fi existat dupa toate posibilitile, daca respectivul act n-ar fi fost comis. Reparatia in natura sau daca ea nu este posibla, atn plata unei sume corespunzatoare valorii reparatiei in natura”