Răspunderea Patrimonială

Definiția și trăsăturile răspunderii patrimoniale a salariaților

Răspunderea patrimonială a salariaților este o formă a răspunderii juridice , care constă in obligația acestora de a repara pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.

Răspunderea patrimonială este una reparatorie, ca și cea civilă ori cea materială. Ea este patrimonială deoarece salariatul care a produs o pagubă angajatorului va fi obligat, cu bunurile aparținând patrimoniului său- în primul rând cu salariul – să acopere acel prejudiciu,reîntregind patrimonial afectat.

2. Trăsăturile răspunderii patrimoniale

A. Răspunderea patrimonială este condiționată de existența raportului juridic de muncă dintre salariatul răspunzător și angajatorul păgubit,raport juridic care își are izvorul în contractul individual de muncă.

Ea este deci o răspundere contractuală.

B. La baza răspunderii patrimoniale stă vinovăția celui în cauză. Așadar,în cadrul ei nu funcționează , ca regulă, prezumția de culpă, care îndeplinește insă un rol important la răspunderea civilă contractuală si delictuală. Prin excepție, pentru lipsuri cantitative în gestiune operează o prezumție simplă de vinovăție a gestionarului.

C. Răspunderea patrimonială în cadrul raporturilor juridice de muncă este o răspundere individuală, ea exclude , în principiu solidaritatea spre deosebire de raporturile juridice civile în cadrul cărora aceasta operează în temeiul unor prevederi legale și , adeseori pe baza clauzelor stipulate de părți. În dreptul muncii, atunci când răspunderea pentru un anumit prejudiciu este plural, ca urmare a participării mai multor personae la producerea lui, obligațiile de reparare a pagubelor sunt de regulă conjuncte ,uneori subsidiare și comune ,nu solidare. În acest mod se asigură o protecție a salariatului ,evitându-se ca el să fie pus în situația de a fi urmărit pentru o sumă mai mare decât prejudicial efectiv cauzat din vina sa.

D. O altă caracteristică constă în reglementarea răspunderii patrimoniale prin norme legale imperative ,modificarea ei prin clause ale contractului de muncă,derogatorii de la lege în defavoarea salariatului este inadmisibilă.

E. Răspunderea patrimonială este o răspundere integrală nu numai pentru dauna efectivă și actuală ci și pentru foloasele nerealizate spre deosebire de răspunderea materială care este,limitată. Dar,asemenea răspunderii civile contractual ,salariatul răspunde numai pentru prejudiciul cauzat, care a fost prevăzut ori era previzibil la momentul încheierii contractului individual de muncă- afară de prejuciul ce provine din culpa sa gravă asimilată dolului când va răspunde și pentru cel neprevizibil.

F. Stabilirea răspunderii patrimoniale nu se face unilateral de către angajator pe calea emiterii unei decizii de imputare,dacă salariatul nu-și asumă un angajament de plată în scris , ca și in cazul răspunderii material , ci aceasta este posibilă numai prin înțelegerea părților iar în caz de divergență de către instanța de judecată.

G. Răspunderea patrimonială , spre deosebire de răspunderea civilă clasică ,prezintă un character limitat sub aspectul executării silite , care se efectuează ,de regulă ,numai asupra unei cote din salariu.

3. Răspunderea patrimonială și alte forme de răspundere juridică

Răspunderea patrimonială și răspunderea civilă contractuală.

Răspunderea patrimonială,este, o varietate a răspunderii civile contractuale cu particularitățile determinate de specificul raporturilor juridice de muncă,intrucât:

- pe de o parte, ea preia ” normele și principiile răspunderii civile contractuale”

- pe de altă parte însă, cuprinde și derogări de la această formă a răspunderii justificate tocmai de statutul de salariat al celor răspunzători.

Într-adevăr, răspunderea patrimonială este o sancțiune specific ce intervine pentru săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, în executarea unui contract și are caracter reparator.

Numai că ea își are izvorul nu în contractual civil ca în cazul răspunderii civile contractuale ci în contractul individual de muncă. Această împrejurare explică terminologia sa diferită. Totodată,trebuia deosebită și de răspunderea materială.

Excepție face răspunderea civilă a funcționarilor care nu derivă dintr-un contract civil ci din raporturile de serviciu ale acestora ,formă tipică a raporturilor juridice de muncă. În cazul ei, ca regulă,nu este vorba de o executare cu întârziere a obligației de muncă ori de o neexecutare propriu-zisă totală sau parțială ci de o executare necorespunzătoare. Tocmai aceste particularități ne determină să apreciem că răspunderea patrimonială are un specific propriu, care o individualizează,ea reprezintă o formă distinctă de răspundere juridică proprie salariaților.

Răspunderea patrimonială și răspunderea civilă delictuală

În literatura juridică de specialitate se apreciază că răspunderea civilă delictuală alcătuiește dreptul comun al răspunderii civile care intervine atunci când este încălcată obligația generală, ce revine tuturor,și anume aceea de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite.

În schimb,răspunderea contractuală inclusiv cea patrimonială are un caracter special,derogator,ea intervine în situația în care este încălcată o obligația concretă,stabilită printr-un contract preexistent.