Răspunderea patrimonială a salariaților

Răspunderea patrimonială reprezintă una din importantele instituții juridice ale dreptului muncii, fiind o formă de răspundere juridică foarte des întâlnită având în vedere caracterul oneros al raporturilor juridice de muncă.

Plecând de la dispozițiile legale care reglementează răspunderea patrimonială, în literatura de specialitate s-a definit răspunderea patrimonială ca fiind o formă a răspunderii juridice care constă în obligația salariaților de a repara ,,pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor” .

În opinia unui distins autor , suntem în prezența unei răspunderi patrimoniale ,,reciproce”, răspundere care izvorăște din contractul individual de muncă, are un caracter reparatoriu, și se întemeiază pe principiile răspunderii civile contractuale. Salariatul care a produs o pagubă angajatorului va fi obligat, cu bunurile aparținând patrimoniului său (în primul rând salariul) să acopere prejudiciul, reîntregind patrimoniul afectat .

Răspunderea patrimonială a salariaților constituie o sancțiune specifică cu caracter reparator, ce intervine ca urmare a săvârșirii cu vonovăție a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii în executarea unui contract.

Răspunderea patrimonială a salariaților poate fi angajată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a. calitatea de salariat a autorului faptei prejudiciabile în dauna angajatorului;

b. fapta ilicită și personală a salariatului;

c. prejudiciul cauzat angajatorului;

d. raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;

e. vinovăția salariatului.

În legătură cu calitatea de salariat a celui chemat să răspundă în temeiul răspunderii patrimoniale, persoana respectivă este parte a unui raport juridic de muncă tipic, stabilit pe o perioadă nedeterminată sau determinată, respectiv pentru timp normal sau parțial de muncă. Salariații au obligația să repare prejudiciul cauzat angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, Privind această condiție, în practică s-a precizat ca în situația în care între părți nu există raport juridic de muncă, răspunderea nu poate fi angajată prin niciuna din modalitățile de stabilire și recuperare a prejudiciului produs angajatorului, prevăzute de Codul Muncii.

Răspund patrimonial și ucenicii, care își desfășoară activitatea pe baza contractului de ucenicie la locul de muncă , precum și salariații care au încheiat cu angajatorul contracte de calificare sau adaptare profesională6. De asemenea, salariații detașați au aceeași răspundere față de angajatorul cesionar, cu care se află în raporturi de muncă pe durată determinată.

În anumite situații excepționale, chiar dacă persoana are calitatea de salariat, acesta nu va raspunde conform reglementărilor din Codul Muncii, cum este cazul adminitratorilor unei societăți care au concomitent calitatea de salariați și care vor răspunde potrivit regulilor de la mandatul civil .

În cazul faptei ilicite și personale a salariatului, aceasta trebuie să fie săvârșită în legătură cu munca sa. Pentru a interveni raspunderea patrimonială, este necesar ca fapta care a produs paguba sa fie în legatură cu munca prestată, așa cum rezultă din art.254 alin.(1) Codul muncii. Noțiunea de faptă săvârșită „în legatură cu munca” este mai largă decât aceea de faptă săvârșită „în exercitarea muncii”. Ea cuprinde și absențele de la locul de muncă, dacă sunt cauzatoare de daune, precum și orice fapte omisive față de obligațiile de serviciu.