Răspunderea penală pentru încălcarea dreptului internațional umanitar

1.Dreptul penal internaţional şi răspunderea penală

Răspunderea internaţională este o instituţie juridică în temeiul căreia statul sau alt subiect de drept internaţional care a savârşit un fapt internaţional ilicit trebuie să repare prejudiciile cauzate altui stat sau cetaţenilor altui stat sau comunităţii internaţionale prin acel fapt ilicit .

Instituţia răspunderii internaţionale a fost fundată pe un sistem de norme ,măsuri şi garanţii,având la baza două idei fundamentale : prima idee este că, un stat nu poate acţiona discreţionar în viaţa internaţională ; a doua idee este că, orice acţiune ilegală prejudecantă trebuie reparată pe plan material; moral ; politic şi penal.

Instituţia răspunderii internaţionale are dublă funcţiune : preventivă ,adică să descurajeze un stat să recurgă la acte de agresiune şi reparatorie,să aducă lucrurile în starea iniţială şi să suporte consecinţele actelor sale .

Rolul şi funcţiile acestei instituţii s-au dezvoltat în mod gradual,în contextul social,politic şi miltar în care a acţionat. Ea este guvernată de aceleaşi principii ale răspunderii din dreptul intern.

Dacă în primele etape de dezvoltare a dreptului internaţional ,răspunderea statelor era considerată ca avându-şi originea în actele indivizilor care cauzaseră prejudicii unui stat străin ,concepţia actuală asupra răspunderii a extins domeniul acesteia spre orice încălcări ale unor norme de drept internaţional prin conduita ilicită a statelor .Cu alte cuvinte ,suntem în prezenta unei răspunderi cu caracter obiectiv cel puţin pentru unele situaţii cum ar fi comiterea genocidului ,care nu lezează numai resortisanţii unui anume stat, ci întreaga comunitate internaţională.

Dreptul internaţional penal ,parte a dreptului internaţional public ,este format din ansamblul regulilor ,instituţiilor şi procedurilor privind reprimarea crimelor de drept internaţional.

Dreptul internaţional penal functionează după următoarele principii :

A.Principiul legalităţii incriminării şi sancţiunilor -nullum crimen sine lege şi nulla poena sine lege.

B.Principiul jurisdicţiei universale în privinţa reprimării crimelor de drept internaţional.

Conform acestui principiu ,orice stat care identifică pe teritoriul său un autor al unei astfel de crime are competenţa de a-l judeca şi condamna,indiferent de locul unde a fost savârşită crima .În Statutul Curţii Penale Internaţionale ,acest principiu mai este denumit şi principiul complementarităţii, potrivit căruia Curtea are competenţa de a judeca persoana doar în mod subsidiar faţa de competenţa statelor.

C.Principiul răspunderii penale personale ,care exclude răspunderea unei colectivitaţi sau răspunderea pentru fapta altuia.

D.Principiul imprescriptibilitaţii crimelor de drept internațional vizează doar pe cele mai importante dintre acestea (conform Convenţiei privind imprescriptibilitatea crimelor de război şi a crimelor împotriva umanitaţii din 1969).

E.Principiul potrivit căruia unicul temei al răspunderii internaţionale penale este crima de drept internaţional.

Răspunderea pentru crimele de război, crimele împotriva umanităţii şi crima de genocid ocupă un loc central printre instituţiile noi ale dreptului internaţional.

Semnificaţia acestei responsabilităţi este sintetizată de principalele instrumente juridice internaţionale în următoarea formulare: „Înaltele Părţi contractante se angajează să respecte şi să facă să fie respectată prezenta convenţie în orice împrejurare”(G. I – IV art. 1 şi G.P., I art.1).

2. Răspunderea statelor

2.1 Conţinutul răspunderii internaţionale a statelor

Răspunderea internaţională a statelor ,ce işi are originea într-un fapt internaţional ilicit, atrage o serie de consecinţe juridice asupra statului vinovat.

Prima obligaţie a statului care a comis un fapt internaţional ilicit cu caracter continuu,în temeiul răspunderii sale ,este de a înceta comiterea faptului ilicit (art.41 al Proiectului) De asemenea ,este necesară depunerea de asigurari sau garanţii ca faptul ilicit nu se va mai repeta. O alta consecinţă a răspunderii internaţionale a statelor este obilgaţia de a repara prejudiciul cauzat.Producerea prejudiciului dă dreptul statului lezat,odata dovedită legatura de cauzalitate cu faptul ilicit al celuilalt stat ,de a obţine de la statul autor al faptului ilicit reparaţia în întregime a prejudiciului suferit ,sub forma restituirii în natura ,care poate fi atât materială cât şi juridică ,a compensării ,a satisfacţiei şi a asigurarilor sau garanţiilor de nerepetare ,separat sau combinate.

Prejudiciul trebuie să fie actual şi poate fi de orice natură :materială sau morală .

Deasemenea ,el poate fi direct (atunci cand este afectat direct statul lezat:suveranitatea sa,organele sale ) şi indirect (atunci cand victime sunt cetaţeni ai statului lezat sau persoane juridice având naţionalitate sa).

Statul care a comis un fapt ilicit internaţional nu poate invoca prevederile dreptului său intern ca o justificare a neexecutării a obligatiei de reparare a prejudiciului.

Statul lezat poate invoca răspunderea statului autor al faptului ilicit printr-o notificare,în cadrul căreia să precizeze faptul ilicit,precum şi pretenţiile sale faţă de statul vinovat, În cazul în care conduita ilicita vizează tratamentul străinilor,este o obligaţie epuizarea de către acesţia a tuturor căilor de recurs interne disponibile şi eficiente (art. 22 al Proiectului ).

De asemenea statul lezat poate renunţa la invocarea răspunderii.

Conform art. 40 alin.(3) al Proiectului,orice stat ,altul decât cel lezat ,poate invoca răspunderea altui stat ,dacă este vorba despre o crima internaţională (violarea unei norme de ius cogens ).