Răspunderea Statelor în Domeniul Protecției Mediului

1. Mediul înconjurător pentru Europa

Organizaţiile Ecologice Neguvernamentale (O.N.G.) naţionale şi internaţionale, publicul larg, cercurile de business, media, organizaţiile sindicale, instituţiile financiare ş.a.

Începutul procesului “Mediul înconjurător pentru Europa” l-a marcat Conferinţa de la Dobriş (21-23 iunie 1991). La ea au participat miniştrii de mediu din 34 state europene, inclusiv Republica Moldova şi ai altor state: S.U.A., Japonia, Canada .

În cadrul Conferinţei s-au discutat căile cooperării pe viitor în consolidarea capacităţilor protecţiei mediului înconjurător pe continentul european şi a elaborării strategiilor pan-europene de lungă durată. S-a discutat şi problema conexiunilor între valorile etice şi ecologice şi căile de trecere la principiile dezvoltării durabile.

A fost stabilit un şir de obiective şi recomandări pentru evoluţia continuă a Procesului nou-constituit:

-perfecţionarea şi integrarea sistemului de informaţie ecologică a ţărilor europene;

-un schimb mai activ de informaţie între ţările europene referitor la actele normative de mediu;

-ratificarea unui număr mai semnificativ de convenţii ecologice regionale, găsirea căilor optimale de implementare a lor;

-participarea publicului şi informarea lui corectă privind deciziile de mediu care urmează a fi primite.

Un compartiment întreg al Declaraţiei de la Dobriş a fost dedicat elementelor de bază ale Cooperării pan-europene ecologice . În mod special se menţionează, că lipsa unor abordări strategice pan-europene în diferite domenii ale mediului constituie una din cauzele degradării continue ecologice. În acest sens au fost formulate principii de bază privind cooperarea europeană în domeniu.

Principiile colaborării europene în domeniul protecţiei mediului:

-Creşterea impactului ecologic transfrontalier este cauza obiectivă a necesităţii cooperării în domeniu.

-Tranziţia ţărilor Europei Centrale şi de Est către economia de piaţă este un proces necesar, salutabil, dar care trebuie să fie suplimentat de acţiuni adecvate în domeniul reformării politicii ecologice şi de măsurile concrete în scopul ameliorării mediului.Asistenţa economică şi financiară trebuie să promoveze integrarea cerinţelor ecologice în procesul de reforme în ţările în tranziţie, şi, trebuie să conducă la o protecţie a mediului mai eficientă pe tot continentul. Proiectele de asistenţă economică a întreprinderilor mixte, a altor forme de asistenţă trebuie să fie bazate pe efectuarea preliminară a evaluării impactului asupra mediului înconjurător.

Asistenţa urgentă este necesară pentru a îmbunătăţi situaţia în zonele unde este afectată sănătatea populaţiei, sau în zonele catastrofelor ecologice ale ţărilor Europei Centrale şi de Est .

-Fiecare ţară trebuie să poarte responsabilitatea pentru problemele ecologice globale.

-Dezvoltarea economică a ţărilor europene trebuie să ţină cont de problemele ecologice regionale şi globale.

Una din deciziile adoptate la Prima Conferinţă pan-europeană de mediu a fost de a accepta desfăşurarea în 1993 a Conferinţei pan-europene de mediu la Lucerna (Elveţia), la care să participe toate ţările europene.

La Conferinţa de la Lucerna (28-30 aprilie 1993) au participat reprezentanţi ai ţărilor Regiunii C.E.E./O.N.U., inclusiv a unor state ale fostei U.R.S.S. din Asia Mijlocie şi Caucaz. La Conferinţă pentru prima dată s-a adoptat un set de documente, care au creat baza necesară pentru acţiuni concrete în domeniul cooperării ecologice europene.

A fost aprobat un program de acţiuni de protecţie a mediului pentru zona E.C.E. (P.A.P.M.). Programul se bazează pe trei principii de bază:

-Integrarea cerinţelor protecţiei mediului în procesul reformelor economice întru asigurarea unei dezvoltări durabile.

-Crearea cadrului organizaţional, care include mecanismele economice şi legale eficiente, sistemul instituţional – de pregătire a cadrelor.

-Elaborarea programelor acordării asistenţei pentru o ameliorare eficientă în sectoarele afectate din punct de vedere ecologic.

În scopul asistenţei şi atragerii investiţiilor în domeniu, la Conferinţa de la Lucerna s-a decis de a crea Comitetul pentru Pregătirea Proiectelor (C.P.P.), care, fiind o instituţie a donatorilor şi având un secretariat permanent, va juca un rol importat în colaborarea mai productivă a donatorilor cu ţările recipiente.

Unul din cele mai importante acte internaţionale adoptate la Conferinţă, a fost Convenţia privind accesul publicului la informaţie, participarea la luarea deciziilor şi accesul lui la justiţia de mediu (Republica Moldova a ratificat Convenţia prin Hotărârea Parlamentului nr.346-XIV din 7 aprilie 1999) .

Alt document semnificativ aprobat la Conferinţă este Strategia pan-europeană de reducere treptată a utilizării benzinei etilate în Europa. A fost semnată de 32 state europene.

În perioada 19-24 mai 2003 la Kiev (Ucraina) a avut loc a 5-a Conferinţa Europeană a miniştrilor de Mediu, la care au participat Miniştri din 52 state. Concomitent a avut loc şi Conferinţa Internaţională ECO-Forum ce uneşte peste 200 O.N.G.-uri. Delegaţiile celor 52 de state au sosit în capitala Ucrainei pentru a-şi spune ce trebuie de întreprins în Europa pentru a avea o calitate înaltă a mediului. Conferinţa a pus în discuţie mai multe probleme legate de mediul înconjurător însă la final au fost semnate trei Protocoale: Protocolul privind Evaluarea Strategică a impactului asupra mediului, în cadrul Convenţiei Espoo, 1991, care prevede asigurarea la nivel înalt a protecţiei mediului, inclusiv sănătatea populaţiei (semnat de 34 ţări participante la conferinţă); Protocolul privind Registrul Emisiilor şi transferul poluanţilor (R.E.T.P.), în cadrul Convenţiei de la Aarhus (semnat de 37 ţări); Protocolul privind responsabilitatea civilă şi compensarea prejudiciului cauzat apelor transfrontire de către impactul transfrontier al accidentelor industriale în cadrul a două convenţii de la Helsinki (semnat de 22 ţări).