Cuprins
- Secţiunea I
- Noţiuni generale despre răspunderea internaţională a statelor şi a persoanelor. 4
- Secţiunea a II-a
- Împrejurările care exclud caracterul ilicit al faptului internaţional penal. 7
- 1. Consimţământul. 7
- 2. Legitima apărare. 7
- 3. Contramăsurile. 8
- 4. Forţa majoră. 8
- 5. Starea de necesitate. 8
- Secţiunea a III-a
- Conţinutul şi formele răspunderii internaţionale. 9
- 1. Răspunderea politică. 9
- 2. Răspunderea morală. 10
- 3. Răspunderea materială. 10
- 4. Răspunderea penală. 11
- Secţiunea a IV-a
- Răspunderea persoanelor fizice în calitate de organe ale statului pentru infracţiuni internaţionale. 13
- Secţiunea a V-a
- Răspunderea statului pentru actele ilicite ale unei persoane particulare. 14
Extras din referat
Secţiunea I
Noţiuni generale despre răspunderea internaţională a statelor şi a persoanelor
Răspunderea internaţională este instituţia juridică în virtutea
căreia un stat sau un alt subiect de drept internaţional care a comis un
act ilicit după dreptul internaţional datorează reparaţii celui lezat prin
acel act.
Normele dreptului internaţional, ca orice norme juridice, deci obligatorii, trebuie să fie respectate fără rezerve de către toate statele, de organizaţiile internaţionale precum şi, în anumite condiţii, de persoanele fizice. Încălcarea acestor norme atrage în mod necesar, dat fiind caracterul lor juridic obligatoriu, răspunderea internaţională.
Răspunderea internaţională ia astfel naştere din săvârşirea unui act antisocial ilicit, adică prin violarea unei reguli de conduită între state, stabilită printr-un tratat sau alt instrument juridic convenţional, ori în baza unei cutume şi atrage în mod necesar o sancţiune.
Răspunderea internaţională este o relaţie de la stat la stat, ea nu există în principiu decât în favoarea unui stat şi în sarcina altui stat .
Răspunderea internaţională a statelor nu poate fi interpretată ca aducând atingere suveranitaţii acestora, dimpotriva, ea reprezintă o manifestare a personalităţii lor internaţionale .
Într-o primă perioadă a evoluţiei conceptelor referitoare la răspunderea internaţională a statelor, pentru declanşarea acesteia erau luate în considerare actele persoanelor fizice , care cauzaseră prejudicii unui stat.
H Grottius sublinia că “ Statul devine responsabil în două situaţii. Mai întâi, dacă ştie că o persoană particulară pregăteşte o acţiune delictuoasă împotriva unui stat străin şi nu ia măsuri ca să o împiedice . Cea de-a doua situaţie survine în cazul în care un stat a primit pe teritoriul său persoane vinovate şi o sustrage pedepsei ” .
În Epoca modernă răspunderea statelor se transferă aproape exclusiv în domeniul protecţiei străinilor , pornind de la ideea că prejudiciul suferit de un străin prin conduita organului unui stat, conduită prin care e încălcată şi o obligaţie internaţională, declanşază răspunderea internaţională a acelui stat.
În perioada postbelică domeniul răspunderii internaţionale a statelor e extins şi generalizat, luându-se în considerare orice încălcari al unor norme de drept internaţional, inclusive obligaţia statului de a se abţine de la utilizarea forţei sau a ameninţării cu forţa împotriva altui stat.
Potrivit dreptului internaţional contemporan, în afară de state sunt subiecte de drept internaţional naţiunile şi popoarele care luptă pentru eliberarea lor, acestea bucurându-se de anumite drepturi încă înainte de a se constitui în state independente. De asemenea, organizaţiile internaţionale guvernamentale sunt subiecte derivate de drept internaţional. Aceste entităţi de drept internaţional pot şi trebuie să răspundă internaţional pentru daunele aduse prin acţiunile lor.
Răspunderea internaţională în condiţiile actuale prezintă o importanţă deosebită deoarece de modul în care este ea angajată depinde în mare măsură păstrarea ordinii internaţionale, şi în ultimă instanţă pacea şi securitatea popoarelor.
Orice act ilicit presupune reunirea a trei factori: violarea unei reguli juridice; producerea unui prejudiciu; existenţa unui raport de cauzalitate între violarea regulii juridice şi prejudiciul produs. Aceste trei elemente se regăsesc în răspunderea internaţională.
În dreptul internaţional violarea unei reguli juridice ia caracterul mai larg al violării unei obligaţii internaţionle. Pot fi încălcate normele cutumiare sau convenţionale internaţionale, dar pot fi încălcate şi principiile de drept internaţional care au caracterul unor norme de jus cogens, după cum pot să nu fie respectate obligaţiile asumate printr-un tratat bilateral sau deciziile unui organ arbitral ori ale unei instanţe judiciare internaţionale.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Raspunderea Statelor si a Persoanelor.doc