Reacția socială față de delincvența juvenilă

1.Conceptul de minor.Comportamentul infractional al minorului

In sistemele de drept a diferitor state, un minor este o persoana de o anumita varsta, de obicei, varsta majoratului - care delimiteaza in mod legal de la copilarie la maturitate; varsta depinde de competenta si punerea in aplicare, dar este de obicei de 18 ani. Conceptul de ,,minor" nu este definit expres in cele mai multe jurisdictii. In multe tari, printre care Australia, India, Filipine, Brazilia, Croatia si Columbia, un minor este definit ca o persoana cu varsta sub 18 ani. In Statele Unite, in cazul in care varsta majoratului este stabilita de statele individuale, ,,minorul", de obicei, se refera la o persoana sub varsta de 18 ani, dar poate, in anumite zone, pentru anumite circumstante, cum ar fi jocurile de noroc, detinerea de arme si consumul de alcool, termenul de minor poate fi utilizat pentru a defini pe cineva sub 21 de ani. In sistemul de justitie penala, in unele locuri este posibil ca un minor sa fie judecat si pedepsit pentru o crima, dar de obicei, doar pentru ,,crime deosebit de grave". In legislatia nationala, interpretind Titlul II, Capitolul I al Codului Civil din 22.06.2002, rezulta ca notiunea de minor este organic legata de capacitatea de exercitiu a persoanei fizice, astfel prin ,,minor" se are in vedere persoana care nu a atins majoratul, adica orice persoana fizica pina la implinirea virstei de 18 ani, aceeasi esenta rezulta si din Legea nr. Nr. 284 din 28.12.2011 pentru modificarea si completarea unor acte legislative, care prevede ca prin notiunea de minor neinsotit, se are in vedere strainul sub optsprezece ani, care intra pe teritoriul Republicii Moldova fara a fi insotit de o persoana adulta care sa fie responsabila pentru el prin lege sau un act juridic si atita timp cit nu este efectiv luat in ingrijire de o astfel de persoana. Rezulta, deci, si din acest text de lege ca minorul este persoana sub virsta de 18 ani. Comportamentul omului este determinat de modul de manifestare a personalitatii fiecarui individ, caracterizat de o atitudine dinamica, acordand acestuia un anumit loc in cadrul relatiilor sociale in functie de exigenta cu care raspunde cerintelor sociale, de pozitia abordata in raportul social, criteriul social-psihologic impunand consideratii referitoare la valoarea si sensul actiunilor individuale, la cauzele finale si formale, acestea modificandu-se mai repede decat criteriul biologic si mai incet decat conditiile social-economice. Tinand cont de anumite legitati ale dezvoltarii personalitatii, se poate mentiona ca tulburarile de comportament la varsta minora, tin de o structura deosebita de personalitate, care reprezinta aspecte psihologice si psihosociale determinate de o dezvoltare deficitara si determinand insuficiente de adaptare sociala. Distingem in personalitatea delincventului juvenil un sir de formatiuni psihologice care denota tulburari comportamentale: interese si aptitudini, individualitati tipologice temperamentale, individualitati tipologice de caracter.

2.Delincventa juvenila. Comportamentul predelincvent

In orice societate exista reguli si norme care solicita indivizilor sa realizeze actiuni dezirabile din punct de vedere social si moral, sa manifeste comportamente admise si sa aleaga in situatii sociale specifice, solutii compatibile cu standardele culturale ale societatii respective. Adolescenta reprezinta o perioada de tranzitie. Acest lucru determinand mai degraba adolescentii sa se angajeze in comportamente delincvente.

?onceptul de "delincventa juvenila" cuprinde doua notiuni distincte, care urmeaza a fi precizate, si anume, conceptul de devianta si conceptul de juvenil.Prin delincventa, in opinia cercetatorului I. Pitulescu, urmeaza sa se inteleaga o serie de fapte ilicite, indiferent de faptul daca au sau nu un caracter penal (fuga de la domiciliu, absenta repetata si indelungata de la scoala etc.). Delincventa juvenila este o componenta a criminalitatii. Ea este un fenomen de devianta, manifestat prin incapacitatea unor minori/adolescenti de a se adapta la normele de conduita din societate. Aceasta incapacitate este datorata unor cauze de ordin bio-psiho-social.

In tara noastra, exista unii tineri si minori care participa destul de activ la savarsirea unor fapte penale. Ei participa si savarsesc indeosebi infractiuni cum ar fi:furturi, violuri, vatamari corporale, infractiuni de lovituri cauzatoare de moarte, omor si tentativa de omor.

Criminalitatea in randul minorilor are multe cauze diferite de cele ale criminalitatii adultilor. Cauzele specifice ale aparitiei delicventei juvenile sunt:

- cresterea situatiilor de abandon scolar a unor elevi cunoscuti cu comportament deviant sau preocupari antisociale, lipsa unei activitati utile;

- lipsa de supraveghere permanenta de catre parinti, supraveghetori, tutori etc.;

- familiile dezorganizate din randul carora provin unii minori infractori ai caror parinti sunt cunoscuti cu antecedente penale;

- Intermitenta in educatia minorilor de catre scoala, unitati de ocrotire (case de copii, scoli de reeducare, scoli speciale) alte institutii cu atributii in acest sens;

Principala cauza a aparitiei atitudinilor antisociale o constituie influenta mediului

social si proceselor psihice la nivelul constiintei individului. Luarea hotararii infractionale

este rezultatul proceselor psihice care au loc pe planul constiintei.