Recidivă

Recidiva

1.Noțiuni introductive:

În doctrină, știința dreptului penal a fost definita ca acea ramură a științelor juridice care cuprinde totalitatea cunoștințelor privitoare la instituțiile juridice penale exprimate în concepțiile, teoriile, ideile, principiile menite să explice și să fundamenteze necesitatea, scopul și sarcinile dreptului penal, să stabilească metodele de investigație a fenomenelor juridice penale, să elaboreze mijloacele juridice de prevenire și combatere a fenomenului infracțional cu ajutorul dreptului penal .

Dreptul penal , ca fenomen social a apărut, s-a format și s-a dezvoltat în direct și strânsă legătură cu apariția, formarea și devoltarea societății umane. Așa se explică susținerea că dreptul penal este atât de vechi ca și omenirea și că istoria dreptului penal se confundă cu istoria societății omenești. Desigur , noi trebuie să înțelegem ca ceea ce este vechi ca și omenirea nu este dreptul penal ci conținutul social și uman al acestuia.

Dreptul penal general este acea parte a dreptului penal care are ca obiect sudierea și cunoașterea principiilor fundamentale ale dreptului penal, a instituțiilor generale ale dreptului penal(infracțiunea, respective crimele și delictele în noul cod penal, raspunderea penală și sancțiunile de drept penal).

Studierea și cunoașterea părții generale a dreptului penal sunt indispensabile pentru orice jurist și în special pentru orice penalist, deoarece examinarea și înțelegerea existenței sau inexistenței oricărei infracțiuni din partea speciala a Codului penal sau a oricărei alte infracțiuni din alte legi penale nu sunt posibile fără cunoașterea și înțelegerea noțiunilor generale privind infracțiunea, trăsăturile ei, termeni, structura, conținutul juridic și constitutive al acesteia, a formelor și felurilor infracțiunilor, a cauzelor are înlătură caracterul penal al faptei, a cauzelor justificative, a celor care înlătură răspunderea penală, a sancțiunilor de drept penal, a măsurilor asiguratorii, de ocrotire și de siguranță, a cauzelor care înlătură executarea pedepselor și consecințele condamnării, a înțelesului termenilor și expresiilor cu care operează legea penala

2. Recidiva.

Art. 41 din Codul penal prevede:

Recidiva exista in urmatoarele cazuri:

a) cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mari de 6 luni, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este inchisoarea mai mare de un an;

b) cand dupa executarea unei pedepse cu inchisoare mai mare de 6 luni, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii unei asemenea pedepse, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an;

c) cand dupa condamnarea la cel putin trei pedepse cu inchisoare pana la 6 luni sau dupa executare, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa prescrierea executarii a cel putin trei asemenea pedepse, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea penala prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an.

Exista recidiva si in cazurile in care una dintre pedepsele prevazute la alin.1 este detentiunea pe viata. Pentru stabilirea starii de recidiva in cazurile prevazute in al. 1 lit. a) si b) si al. 2, se poate tine seama si de hotararea de condamnare pronuntata in strainatate, pentru o fapta prevazuta si de legea romana, daca hotararea de condamnare a fost recunoscuta potrivit dispozitiilor legii.”

Pornind de la reglementarile in vigoare recidiva poate fi definita ca o forma a pluralitatii de infractiuni care exista cand dupa o condamnare definitiva la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni ori dupa cel putin trei condamnari la pedeapsa inchisorii de pana la 6 luni, neexecutate sau in cazul in care condamnarea vizeaza pedeapsa inchisorii chiar dupa executarea acesteia, condamnatul savarseste din nou o infractiune cu intentie (intr-un anumit timp determinat), pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata ori pedeapsa inchisorii mai mare de un an.