Recidiva în dreptul penal

Definitia recidivei

Dupa unii autori, recidiva vine de la re si cadere, insa arata ca acest cuvant nu este de origine latina. Alti autori considera ca denumirea de recidiva vine de la verbul latin recid-ere. Oricare ar fi originea cuvantului, autorii arata ca notiunea de revidiva inseamna „a cadea din nou” subintelegandu-se in infractiune. Cu alte cuvinte, asa cum se exprima alti autori „recidiva este recaderea in criminalitate (infractiune)”.

Profesorul Traian Pop, precizeaza ca „ prin recidiva in sensul cel mai larg si in general intelegem recaderea in criminalitate dupa o condamnare anterioara”.

In legea penala in vigoare in tara noastra, nu se da o definitie generala a recidivei, ci definitiile diferitelor modalitati ale recidivei.

Cu toate acestea, in teoria Dreptului penal, recidiva a fost definita in general sub diferite forme. Profesorul Buzea arata ca „recidiva consta in situatia juridica exceptionala, a unui infractor, care, dupa ce savarseste una sau mai multe infractiuni pentru care nu este condamnat definitiv, si, uneori a, executat pedeapsa, mai comite o noua infractiune”.

Starea de recidiva poate fi definita ca: „starea sau situatia in care se afla infractorul care a savarsit una sau mai multe infractiuni de o anumita gravitate, dupa condamnarea penala definitiva, stare ce face sa se nasca prezumtia de perseverare a infractorului pe calea activitatii antisociale si poate atrage de accea, o agravare a pedepsei pentru infractiunile savarsite in aceasta stare”.

Sau „recidiva este o situatie juridica care consta in aceea ca un infractor, dupa ce a savarsit una sau mai multe infractiuni pentru care a fost condamnat la una sau mai multe pedepse private de libertate, comite o noua infractiune dupa ramanerea definitiva a hotararii, in timpul executarii, dupa executarea, gratierea sau prescriptia pedepsei”.

Profesorul Oancea, avand in vedere diferitele forme de recidiva, din acestea deduce ca, recidiva, ca notiune generala, consta in aceea ca, „dupa o condamnare definitiva sau dupa executarea unei pedepse pentru o nfractiune, aceeasi perosana savarseste din nou o infractiune”.

Asadar, recidiva a fost definita in general, ca fiind situatia in care dupa o candamnare definitiva, la o pedeapsa cu inchisoarea executata sau nu, cel condamnat savarseste din nou o infractiune.

Recidiva, potrivit Codului penal la data intrarii sale in vigoare, avea o sfera larga de cuprindere a unor situatii multiple de pluritate infractionala. Astfel, in ce priveste primul termen al recidivei era suficient o candamnare la o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 6 luni pentru orice infractiune indiferent de forma vinovatiei cu care a fost comisa, iar in legatura cu cel de-al doilea termen al recidivei era suficienta savarsirea unei infractiuni indiferent de cuantumul pedepsei prevazut de lege si de forma de vinovatie cu care a fost savarsita.

Prin modificarile aduse Codului penal, recidiva a primit o strctura noua in ce priveste ambii termeni.

Articolul 37 alin. 1 Cod penal a fost modificat atat in ceea ce priveste recidiva postcondamnatorie, recidiva posteexecutorie, cat si asa-zisa, mica recidiva. In toate cele trei cazuri, textul modificat prevede ca, pentru a exista recidiva, savarsirea din nou a unei infractiuni trebuie sa fie cu intentie