Recunoașterea și Punerea în Executare a Hotăririlor Tribunalelor Arbitrale

arbitrajului, datorită similitudinilor pe care le prezintă cu hotărârile instanţelor de drept comun. Între hotărârile arbitrale şi cele judecătoreşti pot fi stabilite multiple elemente de identitate, dar ele nu sunt în totalitate identice. Particularităţile proprii hotărârilor arbitrale sunt datorate naturii juridice mixte instituţiei, şi, mai exact, influenţei laturii contractuale.

Sentinţa arbitrală

După închiderea dezbaterilor, potrivit dispoziţiilor art. 353 Cod proc. civ. şi art. 33 din Regulile CAB, tribunalul arbitral trebuie să pronunţe hotărârea în termen de „cel mult 5 luni de la data constituirii sale”. Termenul se suspendă pe timpul judecării unei cereri incidente adresată instanţelor judecătoreşti competente sau în cazul în care se impun e completarea tribunalului arbitral. De asemenea părţile pot consimţi, oricând pe parcursul desfăşurării procesului, la prelungirea termenului, fie în scris, fie prin declaraţie orală, dată în faţa tribunalului arbitral şi consemnată în încheierea de şedinţă. Termenul poate fi prelungit şi prin dispoziţia instanţei arbitrale, pentru „motive temeinice”, cu cel mult 2 luni. Termenul de soluţionare a cauzei arbitrale se prelungeşte de drept în cazul decesului uneia dintre părţi sau situaţia reglementată de dispoziţiile art. 366 Cod proc. civ. român atuci când tribunalul arbitral este compus dintr-un număr cu soţ de arbitri şi aceştia nu se înţeleg asupra soluţiei, procedându-se la numirea unui supraarbitru.

Hotărârea arbitrală, denumită sentinţa arbitrală se redactează în scris şi cuprinde potrivit dispoziţiilor art. 63 (1) raportate la dispoziţiile art. 361 Cod proc. civ. român următoarele elemente:

a) componenta nominală a tribunalului arbitral, numele asistentului arbitral, locul şi data pronunţării hotărârii;

b) numele părţilor, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul, precum şi numele reprezentanţilor părţilor şi ale celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiilor;

c) menţionarea convenţiei arbitrale în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj,

d) obiectul litigiului şi susţinerile pe scurt ale părţilor;

e) motivele de fapt şi de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care sub acest aspect întemeiază soluţia;

f) dispozitivul;

g) semnăturile tuturor arbitrilor sub rezerva prevăzută de dispoziţiile art. 59 din Regulamentul CAB, 2000, în sensul că atunci când tribunalul arbitral este compus dintr-un număr fără soţ de arbitri, hotărârea se ia, dacă nu se întruneşte unanimitatea cu majoritatea de voturi.

În condiţiile în care un arbitru a avut o altă părere, opinia sa, semnată, se va redacta separat cu arătarea considerentelor pe care se sprijină.

Comunicarea sentinţei arbitrale se face părţilor în termen de o lună de la data pronunţării.

Odată cu pronunţarea sentinţei arbitrale se soluţionează şi aspectele privind cheltuielile arbitrale. Astfel, în practica arbitrală a CAB s-a reţinut că cheltuielile ocazionate pentru organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, onorariile arbitrilor, eventualele cheltuieli cu administrarea probelor, precum şi cele făcute cu deplasarea părţilor arbitrilor, experţilor, martorilor se suportă potrivit înţelegerii dintre părţile litigiante sau, în lipsa unei asemenea convenţii ele vor fi suportate potrivit principiului general de drept comun de partea care cade în pretenţii, deci de cea care a pierdut pricina.

Tribunalul arbitral soluţionează litigiul în temeiul contractului şi al normelor de drept aplicabile, ţinând seama când este cazul de uzanţele comerciale.

Sentinţa arbitrală este definitivă şi obligatorie şi se duce la îndeplinire de bună voie de partea împotriva căreia s-a pronunţat, de îndată sau la termenul pe care hotărârea îl arată. Sentinţa arbitrală comunicată părţilor are efectele unei hotărâri judecătoreşti. Dacă ea nu se execută de bună voie, pentru executare silită se investeşte, la cererea părţii interesate cu formulă executorie, potrivit dispoziţiilor art. 269 Cod proc. civ. român. Odată învestită cu formulă executorie, sentinţa arbitrală constituie titlu executoriu fiind susceptibilă de executare silită întocmai ca o hotărâre judecătorească.

La cererea părţii interesate sunt admisibile cererile privind:

a) corectarea eventualelor erori din sentinţa arbitrală dar care nu vizează şi schimbă soluţia de fond, instanţa arbitrală putând pronunţa o încheiere în acest sens;

b) pronunţarea unei hotărâri de completare a hotărârii arbitrale, dacă arbitrii au omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere.