Recursul în dreptul contravențional

Examinarea cauzei contraventionale si emiterea deciziei asupra cazului- ca faza a procesului contraventional- se finalizeaza cu aducerea la cunostinta părţilor interesate a deciziei emise, în modul stabilit de lege.

Referindu-ne la recursul în procesul contravenţional, acesta, în conformitate cu art.465 CC, poate fi declarat numai împotriva hotărîrilor judecătoreşti, din care considerent, reiese că decizile agentului constatator, ale comisiei administrative, ordonanţa procurorului, nu se atacă cu recurs, ci pot fi contestate în instanţa de judecată.

Subiectul cu drept de recurs.

În conformitate cu art.467CC, persoanele cu drept de recurs sunt:

- contravienentul,

- agentul constatator,

- victimă,

procuror,

- apărătorul, care declară recursul în numele părţilor,

- soţul/soţia persoanei arestate.

Această listă eshaustivă, considerăm că este incompletă, deoarece ar fi necesar ca să li se acorde dreptul de a declara recurs şi reprezentanţilor legali precum şi avocatului victimei. În calitate de apărător pot fi numai avocaţii persoanelor atrase la răspundere contravenţională, deoarece aceştea apără intereselor lor, însă avocaţii victimei, martorului reprezintă interesele ultimilor.

Astfel, că trebuie recunoscuţi în calitate de subiecţi cu drept de a declara recurs şi:

- reprezentanţii legali ai persoanei trase la răspundere contravenţională şi a victimei,

- reprezentantul persoanei juridice faţă de care este aplicată sancţiunea contravenţională sau care este recunoscută ca victimă în urma unei acţiuni contravenţionale.

Temeiurile juridica pentru depunerea recursului.

Conform art. 466 CC, hotărîrile judecătoreşti contravenţionale pot fi atacate cu recurs, pentru a se repara erorile de drept, în următoarele temeiuri:

a) nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei;

b) şedinţa de judecată nu a fost publică;

c) cauza a fost judecată fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta sau de a înştiinţa instanţa despre imposibilitate;

d) hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau dispozitivul hotărîrii redactate nu corespunde dispozitivului pronunţat după deliberare;

e) nu au fost întrunite elementele constitutive ale contravenţiei sau instanţa a pronunţat o hotărîre de sancţionare pentru o altă faptă decît cea imputată contravenientului, cu excepţia cazurilor de reîncadrare juridică a acţiunilor lui în temeiul unei legi mai blînde;

f) contravenientul a fost sancţionat pentru o faptă neprevăzută de prezentul cod;