Sisteme de drept contemporan - drepturile în Asia orientală

Am ales aceaste tema deoarece in aceasta perioada, Japonia si China si-au castigat un veritabil statut de mari puteri economice, dupa o lunga periaoda petrecuta in umbra. Aceasta transformare a avut ca principala premisa adaptarea la conditiile economice europene si americane, lucru ce nu ar fi fost posibil fara un cadru legislativ asemanator acestor state. Daca pentru Japonia adaptarea este perfecta, cazul Chinei este unul deschis interpetarilor, aceasta parand a fi un experiment unic al coexistentei puterii socialiste cu economia de schimb, lucru reflectat si in legislatie.

Premise istorice

Primele informatii despre Japonia au ajuns in Europa aproximativ la jumatatea secolului XVI, japonezii fiind mentionati ca un popor ce iubeste “virtutea si literele”. De asemenea, se mentiona ca legile erau asemanatoare cu sistemul European, numai ca erau mai severe. Japonia s-a inchis timp de 2 secole pentru straini, speriata de dezechilibrele sociale pe care le puteau produce schimbarile aduse de comercianti, de crestinism. Aceasta inchidere catre exterior a culminat cu interdictia legaturilor cu exteriorul. Peste circa 2 secole puterile comerciale au impus o deschidere fortata a pietelor japoneze, precum si a celor chineze, aflate si ele in izolare totala. Aceasta intruziune occidentala nu a avut ca motiv doar aspectele comerciale, in cazul Japoniei era vorba si traficul maritim obstructionat de izolare sa. S-a facut necesara europenizarea dreptului, mai ales pentru ca raporturile comerciale cu exteriorul nu erau reglementate. Astfel a aparut fenomenul de modernizare care va duce Japonia din “Evul Mediu” direct in epoca moderna, in timp ce China intra intr-o faza de stabilizari politice care nu par nici azi finalizate. Europenizarea dreptului a fost mult mai puternica in Japonia, chiar radicala, in timp ce in China, desi aici a inceput prima oara, a inaintat mai lent si mai gradual.

Dreptul chinezesc – privire istorica

In China veche, editarea legilor venea in oarecare contradictie cu traditia confucianista care vedea in lege o metoda de constrangere morala, deoarece ea nu ar trebui sa fie impusa, comportamentul ar trebui sa vina din convingere interna. A existat si o scoala juridica care se pronunta impotriva scolii confucianiste. Legile clasice chinezesti sunt mai ales de natura penala., iar judecatorii aveau o putere discretionara. Morala a devenit criteriul de evaluare a actiunilor functionarilor si imparatului, in timp ce in Japonia dinastia era vazuta ca fiind de origine divina. Razboaiele opiumului au deschis fortat aceasta tara exteriorului. Dreptul chinezesc poate fi periodizat in 5 faze, una imperiala, a doua republicana, a treia nationalista, a patra comunista, iar a cincea, care continua si azi, a economiei socialiste.

O mare dificultate in studierea dreptului o reprezinta limba, faptul ca unele legi nu sunt facute publice, iar diferenta dintre dreptul scris si cel aplicat este foarte mare, mai ales in conditiile sistemului socialist

In prima faza exista Codul Dinastiei Ch’ing, refacut mai apoi in sens european. S-a elaborat si un Cod Penal provizoriu, in urma influentei germane, preluata de pe filiera japoneza, mai ales ca Japonia era un exemplu de reusita de adaptare. Se manifesta si o tendinta inovatoare in redactarea Codului Civil si a celui Comercial (in privinta acestui din urma se remarca si importanta precedentului). A doua faza, marcata de proclamare republicii, este si o perioada de revizuiri si adoptari de noi constitutii. Cea de a treia faza e caracterizata de Guvernul nationalist si lupta impotriva comunismului, precum si de controlul proiectelor de coduri deja elaborate si studierea multiplelor Coduri extraeuropene. A patra faza, a comunismului, este carazterizata de existenta a numeroase Constitutii in mare parte fara nici o legatura cu realitatea si existenta unor mari tulburari sociale. Actuala faza este o deschidere a regimului comunist care incearca racordarea economiei la conditiile capitaliste, dar cu mentinerea lipsei de libertati a locuitorilor. Evolutia statului chinez ramane o problema deschisa, datorita vastitatii teritoriului, a numarului de locuitori, apartinand a 50 diferite nationalitati, combinate cu sistemul de guvernare.

Reglementari contemporane

Legile au o anumita ierarhie : Constitutia Republicii Populare Chineze vine pe primul loc, apoi legile naţionale, care sunt emise de către Congresul Naţional Popular , legile administrative emise de Consiliul de Stat si legi locale emise de Congrese Populare Locale.Majoritatea legilor sunt legi de fond şi de procedură. Acestea includ reglementari de drept administrativ, drept penal, drept civil sau dreptul de afaceri, şi de drept economic. In 1986 au fost adoptate principiile generale de drept civil, dar acestea nu sunt concretizate intr-un Cod propriu zis,ceea ce face legislatia uneori confuza.In privinta dreptului penal, acestuia i se reproseaza severitatea pedepselor, inclusiv a pedepsei capitale pentru numeroase infractiuni. 70% din executiile din lume au loc in China. In dreptul administrativ cetatenilor li se recunoaste dreptul de a actiona in judecata in cazuri de abuzuri concrete ale administratiei, desi e putin probabil ca curtile sa fie echidistante, in conditiile controlului Partidului Comunist