Regimul științelor democratice

1. Scurt istoric al democratiei

Una dintre primele forme de organizare a vietii social- politice a constituit- o regimurile democratice. Acestea au luat nastere inca din societatea sclavagista, cel mai elocent exemplu in acest sens fiind regimul politic atenian, acum 2500 de ani. Grecii au fost cei care au introdus termenul de democratie sau demokratia,compus din cuvintele grecesti demos(popor) si kratos(a conduce). Este interesant faptul ca, in timp ce in Atena cuvantul demos se referea de obicei la intreaga populatie ateniana,uneori denota doar oamenii obisnuiti sau chiar numai saracii. Se pare ca termenul democratie era uneori utilizat de catre criticii sai aristocrati ca un fel de epitet pentru a-si arata dispretul fata de poporul care desfiintase controlul anterior al aristocratiei asupra guvernamantului. Oricum, democratie era folosit de catre atenieni si alti greci cu referire la guvernul Atenei si al multor orase din Grecia.

In Grecia si Roma clasica,in jurul anului 500 i.H., sisteme de guvernamant sustinand participarea populara a unui numar substantial de cetateni au fost construite pe temeiuri atat de solide, incat, in afara de schimbari ocazionale, au rezistat timp de secole.

Printre democratiile grecesti,cea din Atena era de departe cea mai importanta, cea mai cunoscuta atunci ca si acum,avea o influenta incomparabila asupra filosofiei politice si runii,democratie participativa.

Cam in aceeasi perioada in care guvernamantu popular era introdus in Grecia, el aparea si in Peninsula Italica, in orasul Roma. Totusi, romanii au ales sa-si numeasca sistemul republica, de la res (lucru sau afacere) si pubicus (public). Dreptul de a participa la guvernarea Republicii se restrangea, la inceput, doar la patricieni sau aristocrati. Insa intr- o evolutie ulterioara,dupa multe tensiuni poporul si- a castigat acest drept. Ca si in Atena,dreptul de a participa l aveau doar barbatii,dupa cum s- a intamplat si in democratiile si republicile de mai tarziu in secolul al XX- lea.

Caderea Republicii a insemnat totala dispritie a conducerii populare din Europa de Sud. Cu exceptia sistemelor politice ala unor triburi mici, imprastiate,aceasta a disparut timp de aproape 2000 de ani.

Acest tip de regim politic a disparut in perioada feudalismului si a renascut in epoca moderna cand,pentru unele tari dezvoltate,el devine principala forma de exercitare a conducerii politice a scietatii .

2. Caracteristici ale regimurilor democratice

2.1. Separatia puterilor in stat

Una dintre problemele fundamentale care au stat la baza programelor celor doua revolutii burgheze din Anglia din secolul al XVII- lea, a fost problema libertatii. Dar nu libertatea indiividului inteleasa ca un comportament superior , de dreptnatural, ci libertatea politica, in sensul dreptului natiunii de a- si alege reprezentantii si de a nu fi guvernata in mod tiranic.

Intr- un context social-politic in care prindea contur tot mai mult ideea potrivit careia intitutiile politice si sociale nu se justifica decat in masura in care ele protejeaza interesele si garanteaza drepturile individului, Montesquieu conchide ca “intr- un stat, adica intr- o societate in care exista legi, libertatea nu poate consta decat in a putea face ceea ce trebuie sa vrei si de a nu fi constrans sa faci ceea ce nu trebuie sa vrei”.Cu alte cuvinte, asa cum spune si Montesquieu,prin libertate se intelege dreptul de a face tot ceea ce ingaduie legile cu o conditie insa: legea sa nu fie tiranica. Or, in sitemul confuziei puterilor legislativa si executiva, legea era tiranica fata de popor, care nu beneficia de libertate politica.

In conceptia lui Montesquieu nici democratia nici aristocratia nu sun state libere, prin natura lor. Libertatea politica exista “decat atunci cand nu se abuzeaza de putere; dar experienta de totdeauna ne invata ac orice om care detine o putere este inclinat sa abuzeze de ea si ca el merge mai departe asa, pana ce da de granite”. Remediul pentru o astfel de situatie este contraponderea la puterea tiranica. Aceasta solutie data de Montesquieu a revolutionat gandirea si practica politica asistemelor lumii si a fundamentat de fapt esenta separatiei celor trei puteri in stat: “pentru ca sa nu existe posibilitatea de a se abuza de putere, trebuie ca prin randuiala statornicita , puterea sa fie infranta de putere”.

Montesquieu nu se refera in fragmentul citat la puterea politica, ci al modalitati concrete de exercitare a acesteia: “In fiecare stat exista trei feluri de puteri: puterea legislativa, puterea executiva privitoare la chestiunile care tin de dreptul gintilor si puterea privitoare la chestiunile care tin de dreptul civil”.

Astazi regasim in cadrul regimurilor politice democratice urmatoarele trei puteri: puterea legislativa. Reprezentata de Parlament, puterea executiva, reprezentata da Guvern si Seful statului si puterea judecatoreasca, reprezentata de Inlta Curte de Casatie si Justitie si Instantele Judecatoresti.

2.2. Suveranitatea poporului

Stiinta politica foloseste o paleta laga de termeni circumscrisi ariei exercitarii puterii sau autoritatii publice. Ne referim in ,acest sens , la termenii de “putere politica”,”autoritate publica”, “putere de stat”, “suveranitate”sau “democratie” ca si al concepte inrudite cu acestea, cum ar fi”dominatie “sau “ forta de constrangere”.Termenii respectivi pot sa exprime fie fenomenul puterii ca atare, fie forma institutionalizata a acesteia, adica institutiile politice care exercita prerogative de putere sau de comanda.