Reglementări comunitare privind conflictele de legi în materia obligațiilor contractuale (Roma I)

Noțiuni introductive

În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 4 iulie, a fost publicat Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I), care vizează contractele civile şi comerciale.

Regulamentul nr. 593/2008 a fost adoptat de Parlamentul European pe 17 iunie 2008 şi se înscrie în categoria măsurilor cu impact transfrontalier privind cooperarea judiciară în materie civilă şi comercială, pentru asigurarea unei bune funcţionari a pieţei interne. În ceea ce priveşte ansamblul reglementărilor comunitare cu privire la legea aplicabilă contractelor civile şi comerciale încheiate între state membre, trebuie menţionat că Regulamentul înlocuieşte pentru UE , Convenţia de la Roma din 1980 cu privire la legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, al cărei text l-a preluat, cu unele modificări.

Regulamentul se aplică obligaţiilor contractuale în materie civilă şi comercială, în situaţiile în care există un conflict de legi intrând astfel în domeniul de reglementare a dreptului internaţional privat. Dreptul comunitar este perceput ca un izvor important al dreptului internaţional privat, însă Regulamentul aduce câteva elemente de noutate.

În primul rând trebuie menţionată maniera în care regulamentul intervine în domeniul conflictelor de legi. În mod tradiţional fiecare stat îşi adoptă propriile reglementări privind dreptul internaţional privat. În anumite situaţii se adoptă tratate internaţionale pentru asumarea unor obligaţii privind uniformizarea anumitor aspecte de drept intern al statelor, însă în cadrul dreptului comunitar se creează o situaţie sui generis, prin adoptarea în cadrul ordinii juridice comunitare, a unor norme juridice privind raporturile aparţinând de altfel dreptului internaţional privat.

Astfel, pentru a înţelege locul şi rolul Regulamentului în dreptul internaţional public a statelor membre, trebuie cercetat locul regulamentului în structura teoretică a dreptului internaţional privat. Fiind succesorul Convenţiei de la Roma, reprezintă pentru statele membre un izvor al dreptului internaţional privat, menit să atingă scopul de a unifica sistemele de drept internaţional privat a statelor membre, alături de alte Convenţii internaţionale adoptate de acestea. Însă, regulamentul diferă faţă de celelalte izvoare comunitare, datorită modului în care intervine în sistemul normativ al statelor membre. Astfel, în timp ce izvoarele anterioare, menţionate mai sus, s-au concretizat prin încheierea unor tratate în regim de drept internaţional public între statele membre, regulamentul este adoptat pe baza Tratatului instituind Comunităţile Europene, reprezentând un act juridic normativ cu aplicabilitate directă subiecţilor cărora li se adresează, fără o ratificare prealabilă, cum este în cazul tratatelor internaţionale.

Aşa cum se prevede şi în Preambulul Regulamentului, scopul pentru care acesta a fost elaborat este acela de a menţine şi de a dezvolta un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. Astfel, pentru instituirea progresivă a unui astfel de spaţiu, Comunitatea urmează să adopte măsuri cu impact transfrontalier privind cooperarerea judiciară în materie civilă, în măsura necesară asigurării bunei funcţionări a pieţei interne. Totodată, se mai arată că pentru buna funcţionare a pieţei interne este necesar ca normele statelor membre care reglementează conflictul de legi să desemneze aceeaşi lege naţională, indiferent de ţara în care se află instanţa la care a fost introdusă acţiunea, în scopul îmbunătăţirii previzibilităţii soluţiilor litigiilor, a certitudinii privind dreptul aplicabil.

Regulamentul face referire la contractele încheiate după data de 17 decembrie 2009, dată la care Regulamentul va intra în vigoare.

Regulamentul Roma I preia dispozițiile din Convenția de la Roma din 19 iunie 1980 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (denumită Convenţia de la Roma din 1980), la care sunt parte toate statele membre ale UE (inclusiv Regatul Unit al Marii Britanii şi Regatul Danemarcei), care a intrat în vigoare în aprilie 1991. Romania și Bulgaria aplică Convenția Roma din 1980 începând cu 15.01.2008, în baza Deciziei Consiliului nr. 2008/856/EC din noiembrie 2007.

Față de Convenția de la Roma din 1980, inovațiile Regulamentului Roma I constau în alegerea legii aplicabile după principiul reședinței obișnuite, limitarea convențiilor de legi aplicabile în cazul persoanelor defavorizate (consumatori și pasageri), unificarea conflictelor de legi în domeniul transportului, contractului de vânzare pe internet, contractului individual de muncă. Întrucat nu s-au putut unifica conflictele de legi în toate domeniile (contractul de agenție, opozabilitatea față de terți a unei cesiuni de creanță sau subrogație etc.).

Regulamentul Roma I are la bază principiile lex voluntatis și, în lipsa alegerii legii aplicabile, principiul reședinţei obișnuite pentru soluționarea conflictelor de legi în domeniul obligațiilor contractuale.