Reglementările juridice internaționale în domeniul protecției mediului înconjurător

Rezumat: Protejarea mediului este esențială pentru calitatea vieții generațiilor prezente și viitoare. Prevenirea poluării și protecția mediului presupune acțiuni de cooperare între state și adoptarea de reguli comune în acest sens. Problema combaterii poluării și a stabilizării factorilor cu impact deosebit asupra mediului înconjurător și chiar asupra continuării în bune condiții a vieții pe întreaga suprafață a Terrei, au făcut ca statele să colaboreze între ele pentru rezolvarea acestora. Pe parcursul ultimilor ani au fost semnate o serie de convenții, acorduri în diverse domenii ale protecției mediului.

Acest articol face o analiză a principalelor acte care reglementează juridic la nivel internațional protecția mediului înconjurător.

Cuvinte-cheie: mediu înconjurător, poluare, protecția mediului, cooperare, convenție, resurse naturale.

Abstract: Environmental protecting is essential for the life quality of present and future generations. Pollution prevention and environmental protection suppose co-operation between states and the adoption of common rules in this sense. The problem of pollution combating and stabilizing factors with an important impact on the environment and even on the continued good living conditions throughout the Earth, have made states to cooperate with each other to solve them. Over the past years, a number of conventions, agreements have been signed in various areas of environmental protection.

This article makes an analysis of the main legal acts that regulate the environment protection at the international level.

Key-words: environment, pollution, environmental protection, cooperation, convention, natural resources.

Prin natura lor, problemele ecologice odată apărute au impus cooperarea internațională, ca urmare a caracterului transfrontalier al poluării și a apariției implicațiilor globale.

Anul 1968 constituie, din punct de vedere al formării Dreptului internațional al mediului și cooperării internaționale în materie, un moment hotărâtor; în acel an, ONU și două organizații internaționale regionale, respectiv Consiliul Europei și Organizația Unității Africane, au declanșat activități sistematice în domeniul mediului.

Astfel, Consiliul Europei a adoptat, la începutul lui 1968, primele două texte, în timp, proclamate de către o organizație internațională în materie de protecția mediului: Declarația asupra luptei contra poluării aerului (8 martie 1968, Rezoluția nr. (68) 4 a Comitetului Miniștrilor) și Carta europeană a apei (proclamată la 6 mai 1968). În același an, organizația de la Strasbourg a adoptat și primul dintre tratatele europene în domeniul mediului, respectiv Acordul european privind limitarea folosirii unor detergenți în produsele de spălare și curățire (semnat la 16 septembrie 1968).

La 15 septembrie 1968, a fost semnată Convenția africană asupra conservării naturii și resurselor naturale. Documentul se remarcă prin caracterul său global, referindu-se la conservarea și utilizarea solului, apei, florei și resurselor faunei, practic la ansamblul factorilor de mediu.

Tot în anul 1968, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția nr. 2398 (XXIII), prin care se prevedea convocarea unei conferințe mondiale asupra „mediului uman”, care a stat la baza pregătirii (de către organizațiile interguvernamentale, statele membre etc.) primei conferințe mondiale privind mediul (Stockholm, iunie 1972).