Relația dintre drepturile victimei și cele ale infractorului în cadrul procesului penal

I. Aspecte privind procesul penal

Art. 1 din Codul de procedură penală reglementeză normele de procedură penală și scopul acestora. Astfel, conform acestui articol, „normele de procedură penală reglementează desfășurarea procesului penal și a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală” și „urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuțiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părților și a celorlalți participanți în procesul penal.”

Procesul penal este procedura în justiție care are ca obiect constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că, orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. Aceasta este guvernată de o serie de principii, pe care le regăsim în Codul de procedură penală, Titlul I din Partea generală, cum ar fi: principiul legalității procesului penal, separarea funcțiilor judiciare, prezumția de nevinovăție, aflarea adevărului, ne bis in idem, obligativitatea punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale, caracterul echitabil și termenul rezonabil, dreptul la liberatate și siguranță, dreptul la apărare, respectarea demnității umane și a vieții umane, precum și dreptul la un interpret. Aceste principii, precum și normele de procedură penală, trebuie respectate cu strictețe deoarece sunt norme de drept public, imperative, de la care părțile nu se pot abate.

Potrivit noului Cod de procedură penală, procesul penal prezintă patru faze: urmărirea penală, camera preliminară, judecata și executarea hotărârilor judecătorești definitive.

Urmărirea penală are ca scop strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunii, identificarea autorului și stabilirea răspunderii penale a acestuia pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Practic, urmărirea penală constituie „o garanție că nicio cauză penală lipsită de temei nu va ajunge în faza de judecată” pentru a nu aglomera inutil activitatea instanțelor, care sunt deja suprasolicitate.

În cadrul urmăririi penale își exercită activitatea procurorul, organele de cercetare penală, compuse din: organele de cercetare penală ale poliției judiciare și organele de cercetare penală speciale și judecătorul de drepturi și libertăți.

În cadrul fazei de cameră preliminară își exercită activitatea judecătorul de cameră preliminară, având rolul de a verfica legalitatea trimiterii sau netrimiterii în judecată.

Judecata reprezintă cea mai importantă fază a procesului penal deorece prin intermediul ei se realizează scopul procesului penal, în sensul de a se crea condițiile necesare pentru ca orice persoană care se face vinovată de săvârșirea unei infracțiuni să fie judecată și să i se aplice o sancțiune prevăzută de lege, pe baza probatoriului strâns și administrat. Putem avea judecata în primă instanță și, eventual, în calea de atac a apelului, precum și judecata în căile extraordinare de atac.

Faza executării hotărârilor judecătorești definitive presuspune, după cum ne sugerează denumirea, executarea hotărârilor definitive date de instanțele judecătorești, ce se realizează de către instanța de executare sau de către judecătorul delegat cu executarea.

Raportul juridic procesual se naște ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, între subiectul activ și subiectul pasiv. În cadrul procesului penal, subiectul activ al raportului penal devine subiect pasiv al raportului procesual.

Subiecții procesului penal sunt: suspectul, persoana în legătură cu care există bănuiala rezonabilă că a săvârșit o faptă penală, care poate deveni pe parcursul urmăririi penale inculpat, în momentul în care se pune în mișcare acțiunea penală și persoana vătămată, care reprezintă victima infracțiunii și poate fi o persoană fizică sau juridică.

Părțile din procesul penal sunt: inculpatul, partea civilă care este persoana vătămată ce exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal și partea responsabilă civilmente, fiind persoana care are obligație legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar cu inculpatul, prejudiciul cauzat prin infracțiunea comisă.

Pe lângă aceștia, în cadrul procesului penal există și alți subiecți procesuali, cum ar fi: avocatul, martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum și orice alte persoane sau organe prevăzute de lege.

Având ca finalitate înfăptuirea justiției penale, „procesul penal este conceput ca o activitate procesuală dinamică, desfășurată de organele judiciare cu implicarea activă a părților și a celorlalți subiecți procesuali” , iar fiecare dintre aceștia beneficiază de o serie de drepturi prevăzute de lege, pe care le vom detalia mai departe.