Relația dintre părinti și copii

1. FAMILIA ROMANA

1.1 TERMINOLOGIE

Cuvantul familia are in dreptul roman mai multe sensuri. Intr-un prim sens, identic cu termenul modern de familie, desemneaza un grup de rude; intr-un alt sens, propriu numai dreptului roman, desemneaza persoanele si bunurile supuse puterii lui pater familias.1 Al treilea sens al cuvantului familia era totalitatea sclavilor aflati in proprietatea cuiva.2

Romanii au cunoascut patriarhatul inca de la intemeierea statului roman, sub forma monogamiei, combinata cu posesiunea sclavelor si concubinatul. Barbatul are o putere nelimitata asupra femeii, copiilor, lucrurilor, putere care se numea manus.3 Sensul originar al acestuia termen ne arata ca romanii nu faceau distinctia intre familia  proprietate si familia  forma de comunitate umana.4 Mai tarziu manus s-a numit numai puterea asupra sotiei; patria potestas este puterea asupra copiilor; dominica potestas, puterea asupra sclavilor; dominium, puterea asupra lucrurilor si mancipium, puterea asupra celor aflati sub mancipium. Pater familias este seful familiei. Un copil, un celibatar putea fi pater familias deoarece pater nu inseamna tata in aceasta expresie ci sef. Ulpian spune ca pater familias este acela care detine puterea in casa.5

Legaturile de rudenie in cadrul familiei erau legaturi agnate, civile, nu cognate, naturale, de sange. Dupa intinderea acestor relatii de familie, regasim familia proprio jure, compusa din membrii casei de locuit (domus) aflati, la un moment dat, sub patria potestas sau sub manus ale lui pater familias. Ne referim la: fiii de familie si ceilalti descendenti de sex masculin, sotia sa  daca era casatorita cum manu6

1 T., Sambrian. Drept roman  Principii, institutii si texte celebre, Editura Casa de Editura si Presa Sansa S.R.L., Bucuresti, 1994, p. 66

2 E., Molcut. Drept privat roman, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2005, p. 94

3 C.St., Tomulescu. Drept privat roman, Tipografia Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 1973, p. 140

4 E. Molcut, D. Oancea. Drept roman, Editia a III-a, Editura Casa de Editura si Presa Sansa S.R.L., Bucuresti, 1995, p. 96

5 C. St., Tomulescu. Op.cit., p. 140

6 V., Ciuca. Lectii de drept roman, vol.I, Editura Polirom, Iasi, 1998, p. 181

(adica prin trecerea din puterea agnata a tatalui sau in a sotului, ori a socrului ei) , fiicele si nepoatele

necasatorite sau daca erau casatorite sine manu (adica fara a suferi capitis deminutio minima, fara a intra in puterea sotilor lor, deci cu ramanerea, in continuare, in puterea parinteasca a lui pater familias din familia de origine), precum si persoanele adrogate, adoptate sau legitimate de catre pater familias. Pe de alta parte, dupa acelasi criteriu regasim familia communi jure, familie abstracta, ce consta din toate rudele lui pater familias daca acestea ar fi trait la nesfarsit.1

1.2. PERSOANE SUI IURIS SI PERSOANE ALIENI IURIS

Sui iuris este definit de Ulpian: qui dominium in domo habet, deci ca om care este stapan la casa lui, care nu este supus nici unei puteri straine, indiferent daca ajunsese la varsta pubertatii sau nu.2

Alieni iuris este, prin antiteza, persoana supusa unei puteri straine: situatie in care se aflau copiii  filii sau filiae si femeile maritate cu manus.3

Din punct de vedere juridic, doar pater familias era de sine statator, dispunanad de drepturi si indatoriri (sui iuris), in timp ce toti ceilalti erau dependent(alieni iuris). Putea fi pater familias un barbat necasatorit sau chiar un copil, deoarece vechii romani intelegeau prin termenul de familie atat un grup de persoane, cat si un grup de bunuri; copilul fara parinti era sef de familie, in sensul ca exercita dreptul de proprietate asupra unor bunuri. Un alt aspect al pozitiei sociale a lui pater familias fata de familia romana se referee la faptul ca acesta era considerat ca o persoana independenta care nu se supunea puterii nici unei alte persoane; totodata, el era singurul proprietar al patrimoniului familiei, singurul care judeca si media intre membrii familiei aflati sub puterea sa si, in acelasi timp, preotul cultului domestic, stramosesc al familiei.4