Relațiile Economice ale României cu Franța

Una dintre tendinţele evidente ale economiei mondiale o reprezintă integrarea economică internaţională. Acest fenomen a înregistrat o evoluţie semnificativă, mai ales pentru Europa de Vest după cel de-al doilea război mondial.

Conceptul de integrare economică - de dată recentă în teoria şi practica economică - nu are o abordare unitară. Definiţiile date acestui concept pun accentul fie pe motivaţiile procesului, cum ar fi, de exemplu, necesitatea construirii unor spaţii economice mari sau a unor ansambluri economice tot mai vaste care să permită folosirea deplină a capacităţii de producţie căreia progresul tehnic îi măreşte cu fiecare zi limitele, fie pe una sau alta dintre laturile lui, cum ar fi eliminarea progresivă a discriminărilor dintre diferite ţări.

Integrarea economică poate fi definită drept procesul de dezvoltare a interdependenţelor dintre state, prin forme şi metode care asigură, pe de o parte continuitatea şi aprofundarea schimburilor economice, iar pe de altă parte, creşterea gradului de întrepătrundere a economiilor naţionale într-un organism divers în prezentare, dar unitar şi omogen în funcţionalitatea sa.

Integrarea economică îmbracă forme diferite, care sunt clasificate, în general, pe baza unui criteriu esenţial: modul cum sunt realizate relaţiile economice dintre ţările participante şi gradul de întrepătrundere a economiilor acestora. Pe baza acestui criteriu, formele de realizare reprezintă şi etape ale adâncirii şi maturizării procesului de integrare. Este larg acceptată ideea existenţei unui număr de cinci asemenea forme şi etape.

1) Zona de comerţ liber, care se caracterizează prin următoarele trăsături: ţările participante la această formă hotărăsc desfiinţarea barierelor comerciale de ordin tarifar şi netarifar în schimburile dintre ele prin acordarea reciprocă de preferinţe; faţă de ţările din afara zonei respective de comerţ liber, fiecare adoptă o politică comercială proprie; la graniţa ţărilor respective funcţionează inspectori vamali.

În această categorie intră Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS); Acordul Nord-American de Comerţ Liber; Acordul Central European de Comerţ Liber (CEFTA) din care face parte şi România; Asociaţia Latino-Americană de Integrare ş.a.

2) Uniunea Vamală, are la bază principiul înlăturării tuturor barierelor comerciale dintre ţările membre şi practicarea unui tarif vamal comun, de către ţările participante la uniune în raporturile cu ţările nu care fac parte; se elimină, treptat, inspecţia vamală la frontieră. Prin această fază a trecut şi Uniunea Europeană. Alte uniuni vamale: Pactul Andin ( în America Latină), Uniunea Vamală a Ţărilor Baltice ş.a.

3) Zonă de cooperare economică, activităţile convenite pentru cooperare sunt mult mai diversificate, cuprinzând: libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor, cooperare în transporturi, telecomunicaţii, mediu, crearea de bănci comune de investiţii etc. Edificatoare în această privinţă este Cooperarea Economică în zona Mării Negre.

4) Piaţa comună. Este o formă avansată de integrare, în care pe lângă uniunea vamală se liberalizează şi circulaţia factorilor de producţie, astfel încât libertatea deplină priveşte cele patru fluxuri de bază: mărfuri, servicii, persoane şi capitaluri. Comunitatea Europeană a trecut printr-o asemenea formă (etapă) în perioada de formare a CEE, prin unificarea regimurilor vamale, cât şi după aceea, când s-a constituit o piaţă unică. Sub această denumire funcţionează de asemenea, "Piaţa comună a Conului de Sud" (Mercosur), constituită în 1991, prin semnarea Tratatului de la Asuncion (Paraguay)de către Argentina, Brazilia, Paraguay şi Uruguay; în 1996 au aderat Chile şi Bolivia. Alte exemple : "Piaţa Comună a Americii Centrale", "Piaţa Comună Arabă" ş.a.

5) Uniunea economică şi monetară, este forma cea mai avansată de integrare economică. Ea se caracterizează prin faptul că ţările membre îşi unifică toate politicile economice în domeniile: comerţ, migraţie, monetar, fiscal, bunăstare. De asemenea, se instituie o monedă unică şi se înfiinţează o bancă centrală comună, precum şi un sistem de instituţii de conducere şi mecanisme de coordonare a activităţii. Sub influenţa integrării economice se formează mai multe categorii de raporturi între ţările participante, precum şi între acestea şi restul lumii:

- raporturi preferenţiale, între ţările membre ale unei grupări sau organizaţii economice, care practică, însă, raporturi protecţioniste faţă de ţările neparticipante;

- în situaţia ţărilor care nu sunt membre ale grupării economice, dar care au solicitat această calitate şi au încheiat acorduri în acest sens, se constituie raporturi de asociere a acestor ţări la grupare, situaţie care creează unele avantaje şi condiţii de pregătire;

- raporturi de conlucrare sau de competiţie între diferite grupări economice;

- raporturi specifice între grupările integraţioniste, pe de o parte, şi organizaţiile cu caracter global, care pot fi şi ele de conlucrare, dar şi tensionate.

Realizarea reformei si dezvoltarea Romaniei pe principiile economiei de piata impun, printre altele, o larga deschidere in economia mondiala. Relatiile economice externe ale tarii noastre se circumscriu prioritar in spatiul geopolitic european in care ne situam.Cea mai mare parte a comertului exterior se realizeaza cu tari din aceasta parte a lumii, dar se dezvolta, desigur, si relatiile economice cu celelalte state.Din multimea a-cordurilor economice incheiate dea-lungul anilor cu diferite tari, o impor-tanta deosebita o au : Acordul Interimar de Asociere a Romaniei la Uniunea Europeana, Acordul de Comert Liber cu tarile Asociatiei Econo-mice a Liberului Schimb (din Europa), Acordul cu S.U.A. , precum si ob-tinerea de preferinte vamale generalizate din partea S.U.A. si a Federatiei Ruse.