Relațiile UE-NATO

INTRODUCERE

Summit-ul N. A. T. O. de la Praga şi reuniunile U. E. ce au urmat acestui moment de cotitură din viaţa organizaţiei euro-atlantice, ca şi evenimentele de la Madrid, din Kosovo şi Orientul Mijlociu, au conferit o nouă dinamică instituţiilor de securitate continentală şi relaţiilor dintre ele. Recentrarea atenţiei pe securitatea Europei, după 11 martie 2004, uneşte azi şi mai mult eforturile N. A. T. O. şi U. E. pentru o acţiune comună preventivă şi un demers multilateral şi profesionalizat contra pericolelor terorismului şi armelor de nimicire în masă, care să lase în urmă orice reacţie tardivă şi inconsistentă.

Noile frontiere suprapuse ale N. A. T . O. şi U. E. de după 1 mai 2004 cer o acţiune unită de securizare, pentru blocarea atacurilor teroriste, pătrunderii şi traficării în spaţiul unic de securitate a armamentelor, muniţiilor, drogurilor, crimei organizate, construirea unui răspuns politic şi strategic eficace la ameninţările tot mai ample din mediul continental şi global.

Consensul şi determinarea trebuie să prevaleze în faţa riscurilor asimetrice la adresa Europei şi a lumii, să ducă la o sporire a complementarităţii acţiunilor organizaţiilor europeană şi euro-atlantică, pe toate planurile: politic, diplomatic, economic, militar, tehnologic. Se pare că acest lucru a fost înţeles de ambele părţi, întrucât îmbunătăţirea capacităţilor militare pentru misiuni îndreptate contra noilor pericole continuă, iar mijloacele adecvate proiectării forţei la mari distanţe sunt în curs de realizare. Construcţia capacităţilor prioritare, a F. R. R. E., va permite U. E. să desfăşoare misiuni Petersberg, iar N. A. T. O. să intervină mai activ pe teatre extraeuropene, în virtutea concepţiei strategice din capitala cehă.

Este de menţionat, de asemenea, pentru dinamica relaţiilor dintre cele două organizaţii în problemele securităţii comune, semnificaţia aparte a programului european de prevenire a conflictelor şi a evaluării făcute asupra conflictelor potenţiale, a reglării procedurilor de gestionare a crizelor, dar şi a demersurilor de gestionare civilă a crizelor (prin concertarea acţiunilor poliţiei, funcţionarea optimă a statului de drept, întărirea administraţiei şi protecţiei civile), de dezvoltare a mijloacelor de informaţii şi comunicaţii, care să amplifice capacitatea de intervenţie militară.

Extinderea amplă din acest an a U. E. are un impact major pe planul securităţii şi implicării comune pe diverse spaţii. Includerea Maltei şi a Ciprului în U. E. creează o punte pentru bătrânul continent către ţările Maghreb-ului şi Libia, dar, în acelaşi timp, şi diminuează pericolele Orientului Mijlociu şi Africii.

Nevoia introducerii unei clauze de solidaritate între cei 25, pentru a face apel la Uniune în cazul atacurilor teroriste, reiterată mai ales după atentatele de la Madrid, şi crearea unei agenţii europene de armament sunt numai două din aspectele ce indică noi căutări pentru o apărare colectivă continentală, încă incompletă la capitolul legislaţiei europene. Viitoarea constituţie va pune fundamentul unei abordări coerente, unite a problematicii securităţii şi apărării comune.

Restructurarea perimetrului securitar al Europei se va înfăptui în viitor prin debarasarea completă a celor doi de orgolii şi ambiguităţi, sporirea numărului de state cu dublă apartenenţă şi corijarea de comun acord a deficitului de securitate, cu contribuţia N. A. T. O. şi U. E. deopotrivă, ca o complementaritate necesară, care nu risipeşte forţe şi nici nu le lasă să se dubleze acţional, ci le subordonează unui proces de cooperare benefică pentru politica externă de securitate comună.

Această cooperare va fi mai eficace, datorită calităţii înnoite a forţei, flexibilităţii şi mobilităţii acesteia, managementului superior şi exigenţelor mari de strategie politică, tehnică, militară. Ea pleacă deja de la realitatea reuniunilor comune de după 2001, a unor acorduri concrete între cele două organizaţii, ulterioare aranjamentelor „Berlin Plus“, ce permit U. E. să aibă acces la capacităţile şi mijloacele colective ale N. A. T. O. pentru operaţii de gestionare a crizelor conduse de U. E., a acţiunii concrete a forţei U. E. în cadrul K. F. O. R. din Kosovo. De aici încolo, parteneriatul strategic U. E. - N. A. T. O. pentru gestionarea crizelor şi prevenirea conflictelor se va dezvolta continuu, într-o dinamică nouă, mult mai vie şi mai productivă, ce va marca însăşi dinamica internă a instituţiilor continentale de securitate.