Responsabilitatea și iresponsabilitatea - aspecte de drept penal și psihiatrie

Introducere

Importanța. Pentru o bună, corectă și adecvată înfăptuire a justiției, este necesar de a lua în considerație totalitatea circumstanțelor care sunt prezente la comiterea unei infracțiuni. Un aspect foarte important pentru a trage o persoană la raspundere, constituie responsabilitatea acesteia. Persoanele care nu-si dădeau seama de acțiunile sale în timpul comiterii unei fapte ilicite sau nu-și puteau dirija acțiunile din cauza unei tulburări psihice temporare, unei boli psihice cronice sau altei stări patologice, nu pot fi trase la răspundere penală, dat fiind faptul, că ele erau iresponsabile, în momentul comiterii infracțiunii.

Actualitatea. Chestiunea responsabilității sau lipsei de responsabilitate a persoanei este una de o actualitate majoră întrucît există o multitudine de simulări pe baza iresponsabilității pentru a fi liberat de răspundere penală. Putința de a stabili dacă un subiect este sau nu este responsabil, în raport cu actele anti-sociale săvîrșite, corespunde unei judecăți obiective și drepte.

Scopul examinării acestei teme este de a studia aspectele penale și psihiatrice a responsabilității și iersponsabilității și de a stabili și aprecia cum acestea influențează la constatarea și calificarea corectă a infracțiunilor. Procesul de dovedire a responsabilității/iresponsabilității este unul complex și dificil, de aceea este necesară o analiză amănunțită a tuturor obiectivelor propuse.

Acest scop impune următoarele obiective:

• Examinarea aspectelor de drept penal privind responsabilitatea și iresponsabilitatea

• Definirea noțiunilor de responsabilitate și iresponsabilitate

• Analiza doctrinară a responsabilității și iresponsabilității

• Examinarea aspectelor de psihiatrie

• Enumerarea cauzelor juridice care impun efectuarea expertizei medico-legale

• Delimitarea responsabilității de discernămînt

• Descrierea modului de desfășurare a expertizei medico-legale

• Formularea concluziilor.

Aspecte de drept penal privind

responsabilitatea și iresponsabilitatea

Codul Penal al Republicii Moldova în art. 21 alin. (1) stipulează că: „Sînt pasibile de răspundere penală persoanele fizice responsabile care, în momentul săvîrșirii infracțiunii, au împlinit vîrsta de 16 ani. Astfel, pentru constituirea subiectului infracțiunii, este necesar de întrunit cumulativ 2 condiții de bază cerute de lege: vîrsta și responsabilitatea.

Responsabilitatea este o condiție a persoanei fizice pentru a seputea constitui în calitate de subiect al infracţiunii. Codul penal din 2002, spre deosebire de cel din 1961, definește atît responsabilitatea, cît și iresponsabilitatea. Conform art. 22 din CP al RM, “responsabilitatea este starea psihologică a persoanei care are capacitatea de a înţelege caracterul prejudiciabil al faptei, precum și capacitatea de a-și manifesta voinţa și a-și dirija acţiunile” .

Responsabilitatea se prezumă. Este starea normală a oricărei persoane care a împlinit vîrsta de 16 ani (prezumție relativă).

Deci, responsabilitatea este capacitatea individului de a înţelege corect împrejurările de fapt și, în legătură cu acestea, de a aprecia însemnătatea faptelor sale, a le putea dirija conștient. Definiţia legală a responsabilităţii pune în evidenţă două funcţii psihice de bază ale omului – conștiinţa și voinţa, care determină, inclusiv în contextul dreptului penal, comportamentul zilnic al oricărui individ.

Avînd capacitatea de a gîndi, omul cu un psihic sănătos e în stare doar să aprecieze corect actele sale, ci și să aleagă cele mai diverse variante de comportament, în corespundere cu motivele, necesităţile, scopurile și sarcinile pe care și le-a determinat. Mediul, multiplii factori externi și circumstanţele care influenţează și determină comportamentul său, împreună cu procesele interne care au loc în el, trec mereu prin conștiinţa sa.

În viziunea unor autori, responsabilitatea, în calitatea sa de semn al subiectului infracţiunii, este starea psihică a persoanei care, ţinînd cont de nivelul de dezvoltare, socializare, vîrstă și stare a sănătăţii psihice în momentul săvîrșirii infracţiunii, constă în capacitatea acesteia de a-și da seama de acţiunile sale și de a le conduce, iar în legătură cu aceasta, de a fi supusă răspunderii penale și pedepsei.

Această definiţie pare a fi mai completă deoarece evidențiază caracterul mai vast al responsabilităţii în raport iresponsabilitatea, care este o noţiune diametral opusă. Astfel, poate fi recunoscută responsabilă nu doar o persoană sănătoasă psihic, ci și un individ care suferă de anumite dereglări psihice, dar care, cu toate acestea, i-au permis, în momentul săvîrșirii infracţiunii, să-și dea seama de caracterul acţiunilor sale și să le dirijeze. În acest caz este vorba de tulburări de ordin psihic, care nu înlătură capacitatea persoanei de aconștientiza caracterul faptelor sale și de a le stăpîni.