Restricționarea accesului cetățenilor români pe piața muncii din Marea Britanie

Libera circulatie a persoanelor este una dintre libertatile fundamentale garantate de dreptul comunitar si include dreptul de a locui si de a lucra într-un alt stat membru. Este un element esential al pietei interne si al cetateniei europene.

Aderarea României la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007 presupunea atât deschiderea pietei muncii din statele membre pentru cetatenii români, cât si deschiderea pietei muncii din România pentru cetatenii statelor membre.

Aderarea la Uniunea Europeana stârneste interesul românilor pentru a lucra în strainatate, în special al tinerilor, acestia fiind în cautare de salarii atractive si de perspective de dezvoltare a unei cariere europene. Un studiu publicat de Fundatia pentru o Societate Deschisa în colaborare cu Gallup Organization arata ca aproximativ 12% dintre români vroiau sa plece în strainatate dupa 1 ianuarie 2007, cei mai multi dintre acestia fiind absolventi de liceu si scoli profesionale.

Conform Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeana, unele State Membre restrictioneaza libera circulatie a lucratorilor din aceste tari pentru o perioada limitata de timp, dupa 1 ianuarie 2007.

Astfel, zece dintre statele membre, au decis deschiderea pietei muncii fara restrictii pentru cetatenii români, astfel încât, aceia care doresc sa lucreze în aceste tari nu vor mai avea nevoie de permis de munca.

Pe de alta parte, celelalte cincisprezece state membre UE au decis sa aplice masuri tranzitorii care vor restrictiona, mai mult sau mai putin, accesul lucratorilor din România pe piata muncii europene pentru perioade de la un an la sapte ani. Aceste state sunt obligate sa transmita, la anumite intervale de timp, Comisiei Europene, explicatiile prelungirii perioadei de tranzitie. În primii doi ani dupa aderarea României, accesul cetatenilor acestor tari la pietele de munca ale celorlalte 25 de State Membre depinde de masurile si de politicile nationale adoptate de acestea, precum si de eventualele acorduri bilaterale pe care le au cu România.

La sfârsitul primilor doi ani  adica spre sfârsitul anului 2008  Comisia va elabora un raport, pe baza caruia Consiliul Uniunii Europene va evalua modul de functionare a aranjamentelor de tranzitie. Pe lânga aceasta, statele membre trebuie sa înstiinteze Comisia cu privire la ce intentioneaza sa faca în acest sens în urmatorii trei ani (2009-2011)  fie sa continue aplicarea masurilor nationale, fie sa permita libera circulatie a lucratorilor.

Astfel, libera circulatie a lucratorilor trebuie sa existe la cinci ani de la aderare, adica la 1 ianuarie 2012. Cu toate acestea, exista posibilitatea ca vechile state membre1 sa solicite o autorizatie din partea Comisiei pentru continua sa aplice masurile nationale pentru înca doi ani (2012-2013), dar aceasta numai daca statul respectiv se confrunta, la nivel national, cu probleme serioase pe piata muncii. Aceasta solicitare trebuie însotita de dovezi concludente. Începând din ianuarie 2014  la sapte ani de la aderare  va exista o libertate totala de circulatie a lucratorilor din noile state membre.