Revendicarea imobiliară

Actiunea în revendicare este definita ca acea actiune reala prin care reclamantul cere instantei de judecata sa i se recunoasca dreptul de proprietate asupra unui bun determinat si pe cale de consecinta, sa-l oblige pe pârât la redarea posesiei bunului de la posesorul neproprietar.

În jurisprudenta s-a decis ca actiunea în revendicare este actiunea prin care proprietarul neposesor reclama si deci solicita restituirea bunului de la posesor neproprietar.

Revendicarea este cea mai importanta actiune petitorie, întrucât are ca obiect atât invocarea raportului juridic al dreptului de proprietate, cât si asigurarea exercitiului sau, vizând în mod direct proprietatea în toata complexitatea sa. Prin intermediul sau proprietarul îsi face cunoscut dreptul pe care îl are asupra bunului, rei vindicatio, se bazeaza pe existenta dreptului de proprietate si are ca scop obtinerea posesiunii.

Actiunea în revendicare este cel mai specific mijloc juridic de obtinere a dreptului de proprietate si a altor drepturi reale. Etimologia cuvântului revendicare îsi are originea în expresia latina vindicatio (reinvindicatio), preluata în dreptul francez cu termenul de revendication si are întelesul de a evidentia operatiunea de reintegrare a proprietarului titular în stapânirea efectiva si în folosinta bunului.

Se poate conchide ca revendicarea este o actiune reala, este întemeiata pe dreptul de proprietate, prin care se tinde a dovedi ca reclamantul în realitate este titular al dreptului; care îl îndrituieste sa ceara predarea posesiunii unui bun de catre cel ce se pretinde proprietar.

Caracterele juridice generale ale actiunii în revendicare sunt urmatoarele:

a) actiunea în revendicare este o actiune reala, având acest caracter imprimat de însasi natura dreptului de proprietate care este dreptul real cel mai complet. Este reala ca poate fi introdusa împotiva oricarei persoane care a încalcat dreptul de proprietate si este legata în mod direct de bunul a carui proprietate se reclama. Caracterul real al actiunii în revendicare subzista atâta timp cât exista posibilitatea de readucere a bunului în patrimoniul revendicantului, în natura. Daca bunul a fost distrus sau a pierit, din cauze imputabile pârâtului, sau a fost dobândit de un tert în mod irevocabil, actiunea devine personala si se transforma într-una de despagubiri.

b) actiunea în revendicare are caracter petitoriu, întru-cât pune în discutie însusi dreptul de proprietate. În atare situatie reclamantul este tinut sa faca dovada dreptului de proprietate. Prin aceasta se deosebeste atât de actiunea posesorie cât si de cea întemeiata pe dreptul de creanta. Prin aceasta se materializeaza distinctia în materie imobiliara dintre actiunile posesorii care tin de posesiune si actiunile petitorii care privesc însasi existenta dreptului de proprietate. În materie mobiliara nu este prevazuta nici o actiune posesorie.

c) actiunea în revendicare, este în principiu imprescriptibila sub aspect extinctiv. Acest caracter rezulta din perpetuitatea dreptului de proprietate care atrage dupa sine si imprescriptibilitatea actiunii care îl apara. Dreptul la actiune se stinge numai odata cu stingerea însusi a dreptului de proprietate pe care îl însoteste si apara. Stingerea dreptului de proprietate apare în ipoteza când a fost dobândit de o alta persoana prin uzucapiune sau, în cazul bunurilor mobile prin posesia de buna credinta. În acest sens art. 21 din Decr. 167/1958, prevede ca prescriptia extinctiva “nu se aplica dreptului la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatie, servitute si superficie”.

Actiunea pentru revendicarea bunurilor mobile pierdute sau furate se prescrie în termen de 3 ani (art.1909 C.civil) iar în caz de avulsiune bucata de teren alipita noului poate fi revendicata în termen de 1 an (art.498 C.civil).

Conditiile specifice pentru promovarea actiunii în revendicare.

Persoanele care pot introduce actiunea în revendicare. Fiind o actiune petitorie, întemeiata direct pe dreptul de proprietate, titular al actiunii în revendicare nu poate fi decât proprietarul exclusiv al bunului. Chiar daca proprietatea este sub conditie rezolutorie da dreptul de a revendica. Cumparatorul unui bun în raport de care vânzatorul si-a pastrat facultatea de rascumparare într-un termen determinat, poate promova o actiune în revendicare.

Literatura juridica si practica judiciara sunt unanime în a considera ca inadmisibila actiunea în revendicare exercitata de unul sau o parte din coindivizori asupra unui bun indiviz. Aceasta atât în cazul coindivizilor, care au numai cote parti ideale asupra bunului, actiunea în revendicare nu poate fi admisibila când este intentata de unul împotriva celorlalti, pe de o parte, tot astfel nici unul dintre coindivizori, nu poate revendica singur bunul, pe de alta parte. În practica s-a decis ca acest lucru este posibil daca are acordul celorlalti coproprietari, dat expres.

S-a exprimat si opinia potrivit careia actiunea în revendicare intrând în categoria actelor de conservare, deoarece întrerupe prescriptia achizitiva care curge în favoarea tertului posesor si neproprietar, ea poate fi exercitata foarte bine si de catre unul dintre coindivizori.