Revizuirea în Contenciosul Administrativ

I.CONTENCIOSUL ADMINSTRATIV

Contenciosul administrativ reprezintă una din instituţiile fundamentale ale dreptului public prin care se realizează controlul judecătoresc asupra activităţii organelor administraţiei publice,garantându-se astfel legalitatea actelor emise de acestea şi respectarea drepturilor persoanlor fizice sau juridice în raporturile lor cu administraţia.

Contenciosul administrativ a aparut pentru prima dată în România în anul 1864,prin Legea pentru înfiinţarea Consiliului de Stat ,parcurgînd în istorie o cale deosebită ,marcată de evoluţia societăţii româneşti în diferite perioade.

Contenciosul administrativ este o instituţie juridică a dreptului administrativ român, adica un ansamblu de norme juridice care reglementează activitatea instanţelor judecătoreşti de soluţionare a litigiilor ivite între particulari şi autoritatile publice cu privire la actele administrative. Spre deosebire de vechea lege, noua lege a contenciosului administrativ defineşte în mod expres instituţia contenciosului administrativ

Conform art. 2 din Legea nr. 554/2004 contenciosul administrativ este activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competenţe potrivit legii, a litigiilor în care cel puţin una dintre părti este o autoritate publică, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau încheierea, dupa caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Potrivit art 2, instanţa de contencios administrativ este reprezentată de:

- Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- Secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel ;

- Tribunalele administrativ-fiscale;

Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim,

printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de raspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorităţii publice emitente, poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.

Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de aplicarea şi executarea contractului administrativ.

La soluţionarea litigiilor se va avea în vedere regula după care principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului public.

Existenţa contenciosului administrativ este condiţionată, în statul de drept, de aplicarea a două principii: principiul respectării drepturilor legal dobândite şi principiul obligativităţii Statului de a asigura executarea hotărârilor judecătoreşti.

Caracteristici ale contenciosului administrativ:

-constituie o activitate de soluţionare, deci intervine în faza postlitigioasă;

-caracteristica activităţii este aceea că presupune o desfăşurare în timp şi parcurgerea unei proceduri bine determinate,

-procedura de soluţionare (activitatea) este de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti competente,

-activitatea de soluţionare are ca obiect litigiile în care cel putin una dintre părti este o autoritate publică,

-litigiile (conflictele) au drept cauză:

- emiterea, încheierea actului administrativ,

- nesoluţionarea în termenul legal a cererii referitoare la un drept sau interes legitim,

- refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

II.CĂILE EXTRAORDINARE DE ATAC ÎN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

Căile de atac au o importanţă deosebită sub intreg aspectul procesual ,fiind considerate etape esenţiale care ajută la rezolvarea cauzelor deduse judecăţii în cazul în care părţile litigante sunt nemulţumite de hotărârile care au fost luate de judecata de fond.

Căile de atac pot fi clasificate astfel:

- căi ordinare de atac şi căi extraordinare de atac ;