Revizuirea în Contenciosul Administrativ

I.1.Noţiunea şi importanţa revizuirii în procesul civil

Revizuirea face parte din categoria căilor extraordinare de atac de retractare şi este reglementată în art.322-328 Codul de procedura civilă.Ea poate fi definită ca acea cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres reglementate de lege.

Calea de atac extraordinară a revizuirii a fost reg;lementată şi în legislaţia noastră mai veche.Astfel,înainte de reforma Codului de procedură civila din anul 1948,revizuirea a fost reglementată ca o cale extraordinarăde atac în art.288-304 din acest Cod.Motivele de revizuire erau prevazute în mod limitativ în art.288-291 C.proc.civilă,iar majoritatea acestora se regăsesc şi în reglementarea actuală.

In vechea reglementare procesuala din ţara noastră revizuirea se manifesta mai ales sub forma contestatiei la executare silită şi purta denumirea de împiedicare nemijlocită;ea putea fi obţinută numai pe baza autorizării prealabile a Ministerului Justiţiei.Această soluţie a fost inspirată din dreptul francez care permitea exercitarea revizuirii numai pe baza autorizării speciale date de lege în forma unei scrisori: lettre royale en forme de requete civile.

Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.Retractarea unei hotărâri judecătoresti definitive produce efecte grave pentru părti şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile.De aceea,legea admite revizuirea numai în cazurile strict delimitate de lege.Pe de altă parte,însa,revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.

I.2.Particularităţile revizuirii

In sistemul cailor legale de atac revizuirea ocupă un loc aparte.In acest context vom evoca doar câteva din trăsăturile distinctive ale acestei căi de atac.

Caracterul extraordinar al acestei căi de atac se evidenţiază în special prin motivele care pot fundamenta o cerere de revizuire.Aceste motive sunt expres şi limitative determinate de art.322C.proc.civilă.De asemenea ,caracterul extraordinary al acestei căi de atac se manifestă şi prin aceea că revizuirea are ca obiect numai hotărâri definitive sau irevocabile.

Deşi face parte din categoria căilor extraordinare de atac de retractare revizuirea este distinctă de contestaţia în anulare.Contestaţia în anulare şi revizuirea au o finalitate comună;retractarea unei hotărâri greşite şi pronunţarea unei soluţii noi.Contestaţia în anulare întemeiaza pe neregularităţi de ordin procedural,în timp ce revizuirea îsi are legitimarea în savârşirea unor greşeli care se raportează,de regulă,la elementele de fapt ale judecăţii.

Acest atribut al revizuirii,de a constitui o cale de atac de retractare,se păstrează într-o formă particulară şi în cazul celui de-al şaptelea motiv de revizuire,respectiv pentru contrarietate de hotărâri.In acest caz,cererea de revizuire se judecă ,potrivit art.323 alin.(2)C.proc.civilă,de instanţa mai amre în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.De aceea , se consideră că nu ne aflăm in prezenţa unei retractări propriu-zise a hotărârii ,competenta aparţinând altei instante decât cea care a judecat cauza în fond.

Privind însă revizuirea din punctul de vedere al efectelor pe care le produce, se poate conchide că, şi în cazul motivului prevăzut de art.322 pct.7 C.proc.civilă,în final,se ajunge tot la o retractare a hotărârii,chiar dacă aceasta se dispune de către o instnţă superioară.Intr-adevăr,şi în acest caz instanţa competentă procedează pur şi simplu la retractarea unei hotărâri, fără a exercita un veritabil control judiciar asupra hotărârii atacate.

Revizuirea este o cale de atac nesuspensivă de executare silită.Cu toate acestea,art,.325 C.Proc civilă îi conferă instaţei dreptul de a dispune suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se cere,dar numai sub condiţia depunerii unei cauţiuni.Asupra cererii de suspenadre,Instanţa se pronunţă pronunţă printr-o incheiere ,care poate fi atacată cu recurs,în mod separate [art.325 şi art.403 alin.(3)C.proc.civilă].

Doctrina consideră că o particularitate importantă a revizuirii constă în faptul că retractarea unei hotărâri se poate obţine numai pentru greşeli involuntare săvârşite de instanţă in raport cu starea de fapt reţinută in hotărâre,fie în raport cu materialul existent la data pronunţării ,fie in raport cu unele imprejurări ulterioare.Aceeaşi doctrină remarcă totusi că ideea enunţată este doar una de principiu.Sublinierea este deosebitr de importantă si ea poate fi pusă în evidenţă şi prin existenţa unor motive de revizuire ce nu inlătură neglijenţa sau reaua-credinţă a magistratului.Asa este cazul motivelor de revizuire determinate chiar de condamnarea unui judecător în legătură cu pricina ori chiar cazurile în care instanţa a dispus ultra sau minus petia.

Această trăsătură decurge şi din faptul că majoritatea motivelor de revizuire se întemeiază pe imprejurări survenite ulterior pronunţării hotărârii sau pe imprejurari necunoscute de instanţă la data judecării cauzei.De aceea ,Si in doctrina occidentală s-a remarcat că revizuirea se întemeiaza pe împrejurări de natură “a ruina credibilitatea probelor” administrate