Rolul instanțelor judecătorești în apărarea drepturilor Omului în Republica Moldova

INTRODUCERE

Oamenilor, chiar de la apariția lor, conștient sau inconștient, le-a fost caracteristica tendința de a cunoaște cât mai mult, de a se realiza și de a obține cît mai multe libertați și drepturi.

Societatea a tins sa se afirme prin dobândirea de cunoștinte, obținând astfel posibilitatea de a se debarasa de întunericul ignoranței, transformând cunoșintele sale în drepturi materiale.

În tot cursul istoric de dezvoltare a omenirii, o lege era urmată de alta lege mai bună, completă. În fapt, deși drepturile omului sunt considerate universale, iar oamenii se nasc egali și se bucură de drepturi egale, nu toți au aceleași posibilități sa-și reclame și să-și exercite drepturile la nivelul corespunzator, asttel că există tendința de a se crea inegalități, de a se afirma drepturile unor grupuri în dauna altora, de a exclude unele comunități de la exercitarea deplina a drepurilor omului .

Convingerea ca oamenilor, în calitatea lor de ființe raționale, li se cuvin anumite drepturi apare înca din timpurile străvechi și parcurge întreaga istorie a gândirii sociale . Înca din societatile cele mai vechi exista o divizare în drepturi și obligații. Cineva avea o putere mai mare, cineva avea mai mari obligații.

Astfel, sigurarea supremației legii reprezintă un punct cardinal într-o societate democratică. În acest sens, rolul fundamental în administrarea justiției și asigurarea protecției drepturilor omului revine judecătorilor, procurorilor și avocaților. Pentru ca aceștia să își îndeplinească în mod corect responsabilitățile și, mai ales, pentru a investiga și judeca demnitari și funcționari publici suspectați de corupție și de grave încălcări ale drepturilor omului, trebuie să beneficieze de un statut și de niște garanții speciale. În cazul judecătorilor, aceste cerințe sunt independența și imparțialitatea.

Deci, în acest referat obiectivul prinipal v-a fi analiza rolului instanțelor judecătorești și în deosebi al judecătorilor, în apărarea drepturilor Omului în R.M, ținînd cont că toate instrumentele universale și regionale garantează dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe independente și imparțiale. Dacă independența judecătorului este consacrată prin statutul acestuia, imparțialitatea este o chestiune lăuntrică, este o virtute; prima înseamnă absența oricărei subordonări, pe când cealaltă absența oricărei prejudecăți, pasiuni, slăbiciuni sau sentiment personal; prima se analizează în raport cu un terț, cea de-a doua în raport cu însuși magistratul.

Tododată, în referat se va studia rezultatele ultimilor reforme judecătoreși din Republica Moldova.

Capitolul I. Generalități și noțiuni introductive.

1.1. Acesul libel la justiție

Drepturile omului reprezintă garanțiile ce aparțin oricărei ființe umane. Există diferite definiții ale drepturilor omului. Cel mai des se explică drepturile omului ca fiind principii unanim recunoscute de echitate și justiție sau garanții pe care nimeni nu le poate nega, limita sau refuza fără un proces echitabil în fața unui judecător sau a unei autorități cu putere de a judeca, prerogative garantate la nivel internațional vizavi de stat, care servesc pentru a proteja caracteristicile fundamentale ale ființei umane și demnitatea acesteia în timp de pace și război.

Normele referitoare la drepturile omului încă sunt în proces de dezvoltare și elaborare la nivel internațional. Drepturile omului pot fi invocate în instanțele judecătorești sau în fața autorităților publice în cazuri concrete, pentru apărarea unui anumit drept.

Conform art. 20 din Constituție - accesul liber la justiție - prevede că orice persoană are dreptul de a se adresa instanțelor de judecată competente pentru a fi remediată orice încălcare a drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime . Astfel, statul este obligat să creeze instanțe de judecată accesibile pe întreg teritoriul țării, capabile să examineze cererile depuse.