Rolul ONG în Dreptul Internațional

ROLUL ONG ÎN DREPTUL INTERNATIONAL

Organizatiile internationale neguvernamentale (ONG) sunt forme private de asociere, capabile de a avea rol în relatiile internationale si ai caror membrii se bucura de drepturi independente de vot în cadrul organizatiei. O alta definitie a ONG arata ca acestea sunt asociatii internationale, create din initiativa privata sau mixta, grupând persoane fizice sau juridice având nationalitati diferite, asociatii ce au personalitate juridica înscrisa în ordinea juridica a unui stat si care nu urmareste scopuri lucrative.

Desi organizatiile neguvernamentale sunt privite, din perspectiva dreptului intern, ca simple asociatii supuse legislatiei statului în care s-au constituit, ele pot juca un rol important pe planului dreptului international. Ele reflecta libertatea de expresie si asociere care este un principiu fundamental al democratiei. Fara scop lucrativ, ele intervin în domenii cruciale: drepturile omului, educatie, cultura, actiune sociala, medii, munca, actiune politica, stiinte, ajutor umanitar.

Consiliul Europei a recunoscut influenta ONG-urilor din 1952, prevazând posibilitatea de a le acorda statut consultativ. Regulile de cooperare au fost îmbunatatite si actualizate în decursul anilor, în prezent ele fiind stabilite prin Rezolutia (93) 38 a Comitetului Ministrilor. Fiecare organizatie candidata trebuie sa prezinte, în sustinerea cererii sale, un dosar întocmit în limba franceza sau engleza si, de preferinta, în aceste doua limbi oficiale ale Consiliului. Organizatiile candidate sunt, de asemenea, obligate sa completeze un chestionar privind modalitatile cooperarii lor cu Consiliul Europei.

Consiliul Europei coopereaza cu ONG-urile la fiecare din nivelurile sale structurale: Comitetul Ministrilor, Adunarea Parlamentara si Congresul Autoritatilor Locale si Regionale din Europa, reprezentând organele locale si regionale alese. De la simpla consultare la o veritabila colaborarea în cazul unor proiecte specifice, cooperarea poate lua forme foarte diverse. Reprezentantii ONG-urilor pot participa în calitate de consultanti la anumite studii sau la activitatea comisiilor interguvernamentale, sa redacteze note catre Secretarul General, sa prezinte expuneri orale sau scrise în fata comisiilor Adunarii Parlamentare si la Congresul Autoritatilor Locale si Regionale sau cu ocazia colocviilor, seminariilor si a altor reuniuni organizate de Consiliul Europei. ONG-urile aduc la cunostinta opiniei publice progresul proiectelor Consiliului Europei din domeniul lor de activitate, punându-si experienta la dispozitia Organizatiei.

Competenta ONG-urilor prevazute cu statut consultativ se exercita în toate domeniile de actiune interguvernamentala, parlamentara si normativa a Consiliului Europei. Acestea au creat grupe de specialisti în cadrul propriei lor structuri care se ocupa de urmatoarele probleme: Carta europeana sociala, politicile sociale, drepturile omului, educatia si cultura, dialogul si solidaritatea Nord-Sud, societatea civila într-o noua Europa, mediul si ruralitatea, egalitatea de gen, saracia si coeziunea sociala.

ONG-urile au contribuit la elaborarea a numeroase conventii si instrumente ale Consiliului Europei, precum Conventia referitoare la statutul juridic al muncitorului migrant (STE nr. 93), Conventia europeana pentru prevenirea torturii (STE nr.126), Conventia culturala europeana (STE nr.18), Carta europeana a limbilor regionale sau minoritare (STE nr.148) si Conventia referitoare la recunoasterea personalitatii juridice a organizatiilor internationale neguvernamentale (STE nr.124)