Rolul președintelui în constituțiile din România, Franța și Italia

INTRODUCERE

Statutul juridic al conducătorului de stat și rolul real al lui în procesul exercitării puterii sunt condiționate de forma de guvernare și de caracterul regimului politic.

Calitățile juridice ale conducătorului statului:

- Imunitatea

- Inamovibilitatea

- Iresponsabilitatea

- Neutralitatea în relațiile cu toate ramurile puterii

Conducătorul statului este un simbol al națiunii, statului. Conform prevederilor multor Constituții, conducătorul statului fie că nu întră în competența nici uneia dintre ramurile puterii, fie că o reprezintă pe cea legislativă sau pe cea executivă .

ALEGEREA PREȘEDINTELUI CONFORM

CONSTITUȚIILOR ROMÂNIEI, FRANȚEI ȘI ITALIEI

România este un stat de formă republicană. Funcția de șef de stat este exercitată de către președinte pe un termen de cinci ani. Conform Legii 370/2004 , consacrate art. 81 din Constituție, Președintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.

Alegerea Președintelui României se realizează în două tururi de scrutin. Conform art. 1 alin (3) din Legea 370/2004, dacă un candidat obține în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi a alegătorilor înscriși în listele electorale, este declarat ales ca Președinte. Dacă nici unul dintre candidați nu obține această majoritate se realizează un al doilea tur de scrutin. Art. 1 (4) din Legea 370/2004 precizează că la cel de-al doilea tur de scrutin participă numai primii doi candidați stabiliți în ordinea numărului de voturi obținute în primul tur. Va fi declarat ales Președinte, candidatul care obține cel mai mare număr de voturi.

În Franța, Președintele Republicii este desemnat pentru un mandat de 7 ani prin sufragiu universal direct. În urma unui referendum din anul 2000, durata mandatului prezidențial s-a redus de la 7 la 5 ani, iar primele alegeri pentru un cincinat prezidențial au avut loc în anul 2002. Nu există un număr limită de termene .

Pentru a fi admis ca un candidat oficial, candidații potențial trebuie să primească sprijinul prin semnătură de la cel puțin 500 oficiali aleși, în principal primari ai comunelor franceze. Numărul oficialilor aleși care pot semna este de aproximativ 45.000 din care aproximativ 36.000 sunt primari .

Ca mod de scrutin se folosește scrutinul majoritar cu două tururi. În al doilea tur se pot prezenta candidații care au obținut cel mai mare număr de sufragii. În al doilea tur de scrutin, candidatul care a obținut majoritatea relativă a voturilor este declarat Președintele Republicii.

În Italia, Președintele este ales pentru un mandat de 7 ani prin scrutin secret de către Parlament în ședința comună a Camerei și Senatului, integrat cu 58 reprezentanți numiți de cele douăzeci de regiuni italiene: trei reprezentanți din fiecare regiune (cu excepția Valle d'Aosta, care devine doar un reprezentant), în așa mod încât să garanteze o reprezentare a autonomiilor locale și a minorităților.

Potrivit Constituției Italiene, alegerile trebuie să aibă loc sub forma de vot secret, cu cei 315 senatori, cei 630 deputați și cei 58 reprezentanți regionali cu permis să voteze .

Alegerea este condusă de președintele Camerei Deputaților, care are autoritatea de a anunța oamenilor voturile.

Votul are loc în Palazzo Montecitorio, casă a Camerei Deputaților, capacitatea clădirii fiind extinsă în acest scop .

Este desemnat Președinte candidatul care obține 2/3 din voturile celor reuniți la care se adaugă consilierii regionali. Dacă după trei tururi consecutive nu se obține această majoritate calificată, se organizează al patrulea tur, pentru desemnare fiind suficientă o majoritate absolută. Candidatul trebuie să aibă vârsta de 50 de ani și să dețină drepturi civile și politice, funcția de Președinte fiind incompatibilă cu orice funcție publică sau privată.