Rolul și atribuțiile organelor de poliție și jandarmerie în faza executării silite conform reglementărilor din Codul de procedură civilă

În cazul în care debitorul nu își execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit Noului Cod de Procedura Civil, daca prin lege specială nu se prevede altfel. Conform art. 623 executarea silită a orcicărui titlu executoriu , cu excepția celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Cu toate acestea, conform art. 643 NCPC, la executarea silită iau parte mai mulți participanți printre care și agenții forței publice.

Rolul agenților forței publice este tratat in art. 658 NCPC. Agenții forței publice, anume organele de poliție, jandarmerie sau alți agenți, participă la executarea silită fie atunci când executorul consideră necesar, fie atunci când legea prevede expres necesitatea participării lor [de exemplu, pentru accesul la bunurile debitorului în ipoteza art. 679 alin. (1) teza ultimă NCPC], în ambele cazuri doar la solicitarea executorului. Agenții forței publice au obligația de a spriji îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită. Această obligție nu este condiționată de obligații de plată a unor sume de bani sau de efectuarea unei alte contrprestații.

Pentru a obține concursul agenților forței publice, executorul trebuie întotdeauna să se adreseze autorității competente, care va lua măsuri de urgență pentru a se evita tergiversarea sau împiedicarea executării.

Conform alineatului(3) art. 658 NCPC, agenții forței publice nu pot refuza să sprijine activitatea de executare invocând aspecte care țin de legalitatea executării sau a actului de executare lato sensu. Altfel spus, agenții forței publice nu au a face aprecieri cu privire la scopul pentru realizarea căruia li s-a solicitat concursul de către executor și nici a răspunde obiecțiilor părților prin care se invocă impedimente la executare. Singurul răspunzător pentru nesocotirea acestora este executorul judecătoresc, în condițiile legii. Alineatul (3) necesită o interpretare nuanțată, pentru a nu se ajunge la concluzia greșită că, atunci când sprijină activitatea de executare, agenții forței publice sunt subordonați executorului judecătoresc din punctul de vedere al comenzii. Măsurile concrete și procedurile urmate de agenții forței publice, în scopul prevăzut la alin. (1) al art. 658, sunt stabilite de către respectivii agenți, nu de către executor.

Alineatul(4) prevede sancțiuni în caz de refuz. În cazul refuzului autorității competente sau al agenților forței publice din cadrul acesteia de a sprijinii activitatea executorului în scopul solicitat, președintele instanței de executare va putea aplica, la cererea executorului, o amendă judiciară în condițiile art. 188 alin. (2) NCPC. De asemenea, la cererea părții interesate, în condițiile art. 189 NCPC, președintele instanței de executare va putea obliga persoana vinovată la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amânarea executării silite. Potrivit ultimului alineat al articolului, dispozițiile art. 190-191 NCPC sunt aplicabile în mod corespunzător, astfel că și comentariile acestora sunt pe deplin valabile. Dacă prejudiciul cauzat prin refuzul sprijinirii activității executorului nu a fost integral acoperit în procedura art. 189 sau dacă prin refuz au fost prejudiciate și alte persoane decât părțile, se poate formula acțiune în condițiile art. 626 teza ultimă NCPC.